George Marin
Proaspăt numit ca antrenor la Petrolul, Viorel Moldovan a avut amabilitatea de a acorda un interviu ziarului „Prahova”. Cu un lot încă în formare, fără destui jucători dintre cei care au evoluat pentru Petrolul în campionatul care s-a încheiat recent, deși noua ediție va începe cât de curând, FRF urmând a face cuvenitele anunțuri, Viorel Moldovan s-a arătat dispus la luptă. O luptă despre care nimeni nu concepe să nu aibă acel final fericit care este dorit încă din 2016, de la renașterea noii echipe, „botezată” la Păulești, în Liga A prahoveană.
– Domnule Moldovan, cu ce gânduri ați preluat Petrolul?
– Cu gândul de a reuși promovarea pe prima scenă fotbalistică. Tentația de a prelua Petrolul a fost mult prea mare pentru mine. Am considerat că este un challenge important, care mă motivează. Căutam o asemenea motivație pentru că eu sunt genul de om care nu fuge de provocări. Îmi plac provocările și numai ideea în sine de a reuși o nouă promovare, de data aceasta cu o echipă de tradiție, cu o istorie mare în spate, m-a stârnit foarte mult.
– Ce a cântărit mai mult în alegerea dumneavoastră, motivația despre care tocmai ați amintit sau faptul că erați liber de contract?
– Faptul că am fost liber de contract a făcut ca lucrurile să meargă mai repede. Primordială a fost această dorință a mea de a încerca o nouă provocare. Mulți s-au arătat mirați că mă întorc la liga a doua. La urma urmei, e aceeași meserie pe care eu mi-o exercit cu multă muncă și sudoare, fie la Liga I, fie la Liga a II-a, chiar dacă lucrurile se schimbă în viața unui antrenor. Acum sunt la un club cu un echilibru financiar foarte bun, un club cu pretenții, cu suporteri pătimași, care iubesc echipa foarte mult.
– Ce calitate personală a dumneavoastră considerați că a cântărit în alegerea făcută de clubul Petrolul?
– Ambiția! Ambiția pe care o am. Nebunia și pasiunea de a lucra. Mai ales de a lucra la un club care arde și care vibrează, într-un oraș care el însuși vibrează pentru fotbal.
– Pentru că ați adus vorba, cum categorisiți publicul ploieștean?
– Mie îmi pare foarte rău că, din cauza acestei situații cu pandemia, nu putem să avem suporteri în tribună. Este un public cald, un public efervescent, dar și pretențios, exigent în același timp, un public care pune multă pasiune. Este exigent pentru că istoria, tradiția obligă. Și este bine că ai un astfel de public. În viața unei echipe sunt momente și momente, dar, atunci când nu ai pentru cine juca, nu ai pentru cine te bate, e destul de complicat. O galerie te ajută foarte mult. Și lumea apreciază atunci când te bați și dai totul pe teren indiferent de situație. Poți să pierzi, poate să fie adversarul mult mai bun, dar important este modul în care pierzi. Dacă vede că faci totul ca să câștigi, deși pierzi, lumea apreciază efortul și te va susține și în momentele dificile.
– Ați urmărit jocurile Petrolului, în special în ultima perioadă? V-ați format o impresie?
– Da, le-am urmărit. În play-off a reușit trei rezultate de egalitate. A avut în mână meciul cu Rapidul. Câștigând acest meci, ar fi avut o șansă în plus pentru a promova. Dar, totul este istorie acum. Din păcate, îmi este greu să trag o concluzie din meciurile pe care le-am văzut pentru că lucrurile s-au schimbat foarte mult. Sunt aici de două zile (n.r. interviul s-a derulat marți), mulți jucători din deja fosta echipă au plecat. Nu pot face acum aprecieri, mai ales că s-ar putea naște anumite polemici sau discuții.
– Echipa a marcat foarte puțin pentru a câștiga seria, și în sezonul regulat, atât cât acesta a durat, și în play-off. Aveți ceva în vedere pentru atac, mai ales că am pierdut jucători din acest compartiment?
– Știu că este o problemă. Căutăm soluții. Sper ca eu, împreună cu conducerea, să fim inspirați. Să fim inteligenți și să găsim cele mai bune soluții. Nu este ușor să găsești atacanți de calitate. Din păcate, un atacant care îți garantează 15 goluri pe sezon costă mult. Desigur, mi-aș dori un asemenea jucător. Deocamdată, sunt o grămadă de propuneri pe care le studiez cu mare atenție, dar îmi amintesc de discuția deschisă la conferința de presă de luni, vizavi de recrutare, de scouting. Este ideală o asemenea celulă care îți permite să îți faci o strategie din timp pentru a ști exact ce jucător iei. Acum, timpul ne presează, din păcate. Primim foarte multe propuneri. Trebuie să le analizăm cât mai atent, pentru că mulți jucători arată bine la prima vedere, inițial sunt foarte buni toți pe linkuri, pe dvd, toți au CV-uri foarte bune. Apoi, intervin mulți factori. Unii au accidentări ascunse, alții nu se adaptează, pot fi mai multe cauze pentru care ulterior nu dau un randament bun. Pentru străini, perioada de adaptare e mult mai grea și mai lungă, de cele mai multe ori. Chiar și pentru români se întâmplă acest lucru.
– În anul în care ați promovat cu Chindia ați avut doar jucători români. După promovare l-ați adus doar pe Yameogo, după care au mai sosit alți câțiva străini. Faptul că au venit mai mulți străini a influențat evoluția echipei? Aceasta a fost strategia clubului? Așa veți proceda și la Petrolul? Noi am avut aici destui străini și nu toți s-au ridicat la condiția pretinsă.
– Înmulțirea numărului de străini nu are legătură cu decăderea echipei pe care am condus-o înainte de a veni la Petrolul.Este o pură coincidență. Am adus străini la echipă pentru că nu am găsit jucători români. Aduci jucători și în funcție de posibilitățile financiare ale clubului. Sunt adeptul utilizării jucătorilor români. Mi-aș dori să am numai români în echipă, pentru că se adaptează și se integrează mult mai ușor decât un străin. În primul rând este vorba despre comunicare, înțeleg mai bine ce le transmiți. Chiar dacă găsim și străini buni, valoroși, pot exista piedici în a-i lua la club. Poate unii nu vor să vină, sau, dacă vin, vor și luna de pe cer. Poți să le-o dai? Nu este tocmai simplu să îi aduci la echipă pe acei jucători pe care ți i-ai dori. De multe ori sunt foarte scumpi, chiar și jucătorii români, câteodată sunt chiar mai scumpi decât străinii de aceeași valoare. Și mai există acest risc al timpului în care se adaptează și se integrează în echipă. Or, pentru noi, competiția bate la ușă.
– Ca strategie de abordare a competiției, cum ar fi mai potrivit, mai convenabil pentru noi, cu o singură serie sau cu două?
– Sincer, mi-ar conveni două serii. Acum rămâne de văzut dacă unele echipe vor începe competiția. Deși, avantaje și dezavantaje sunt în ambele variante.
– O problemă legată de teren, pe care deja ați cunoscut-o: două echipe pe același teren. Deranjează în ceea ce privește calitatea jocului practicat?
– Terenul a arătat senzațional după pandemie. A ajutat și pauza mai lungă. Dar știu că atât Petrolul, cât și Chindia au contribuit la întreținerea gazonului. Da, dar când se joacă multe meciuri, terenul se alterează vrei, nu vrei. Nouă ne trebuie un teren bun pentru ceea ce ne propunem. Acum, nu știu dacă Chindia va mai juca la Ploiești și anul acesta.
– Sunteți adeptul unui meci amical la mijloc de săptămână?
– Depinde de perioada competițională şi de ciclul de pregătire. Cum programarea este făcută în raport cu transmisiile televiziunilor, este posibil să nu ai posibilitatea de a face acest meci amical, pe care, de altfel, îl găsesc foarte util pentru jucătorii care joacă mai puțin sau deloc. Și ei trebuie să fie în priză, să fie gata de a intra pe teren în orice moment. Nici acești jucători nu sunt mai puțin importanți decât cei care intră titulari.
Discuția ar mai fi continuat dacă cerințele programului echipei nu ne-ar fi oprit.Coincidență întru întărirea afirmației pe care Viorel Moldovan a făcut-o referitor la vibrația publicului ploieștean, de la marginea terasei hotelului care găzduiește cantonamentul echipei s-a auzit: „Să trăiască dom’ Viorel! Promovăm și noi, tată, anu’ ăsta? Haide, tată, crede-mă că am înnebunit de când aștept promovarea asta”. „Facem tot posibilul”, a venit răspunsul proaspătului tehnician petrolist. Nu ne îndoim. Cum nu ne îndoim nici de faptul că Viorel Moldovan cunoaște așteptările tuturor.
