Nicoleta Dumitrescu
De la instituirea pandemiei, politica scenariilor a devenit pe plaiurile noastre mioritice aproape literă de lege în tot și în toate! Oricât de mult s-ar dori să mai fie și ceva bătut în cuie, în următorul minut ceva sau cineva schimbă strategia, cauza principală fiind vremurile pe care astăzi le trăim. Adevărul este că, de când viaţa cotidiană și libertăţile ei au fost bulversate de coronavirus, nimic nu mai este cum a fost, iar după cum stau lucrurile în ceea ce privește balanţa între a fi pe picioare acasă ori bolnav, zăcând pe un pat de spital în secţiile speciale pentru cei cu covid, slabe speranţe de îmbunătăţire a situaţiei de faţă.
Iar cu cât se privește în urmă la cele două luni de stare de urgenţă, cu atât mai multe apar dilemele și controversele pe tema unde și cine a greșit de sunt atât de multe noi cazuri de îmbolnăviri. Iar cum un necaz nu vine niciodată singur, numărul mare de persoane nou confirmate vine la concurenţă cu un alt val, mai popular, al alegerilor locale, plus că pe lista scandenţelor sunt trecute, cu litere majuscule, alocaţiile, pensiile și noul an școlar. Dacă, în primul caz, al alocaţiilor, la sfârșitul săptămânii trecute s-a anunţat care va fi calendarul majorării sumelor pe care ar trebui să le primească părinţii în contul copiilor lor, calendar deja criticat de către cei care sunt acum pe baricadele opoziţiei, în schimb în ceea ce priveşte majorările pensiilor și cum va începe școala din toamnă este o nebuloasă totală, politica scenariilor fiind, în momentul de faţă, răspunsul celor aflaţi la guvernare. De la o săptămână la alta se avansează noi procente de creșteri ale pensiilor și variante de cursuri online sau în sălile de clasă, asta spre disperarea social-democraţilor care deja au început să agite steagul moţiunii de cenzură pe deasupra capetelor liberalilor. Numai că acestora din urmă pare că nici nu le pasă de aceste ameninţări, considerând că exerciţiul democraţiei în politică este permis inclusiv atunci când fiecare consideră că are dreptate, așa cum o vede fiecare. Or, știind că le este ţinut isonul și din dealul Cotrocenilor, guvernanţii o dau înainte cu ce știu ei mai bine, respectiv că tot ceea ce au făcut și fac este bine, că sacrificiul depus este enorm, că în ciuda vremurilor s-au făcut multe, că nimeni nu a luat vacanţă ori a plecat în concediu, că se fac eforturi până noaptea târziu ori crăpat de ziuă.
Pe de altă parte, cei care nu au fost invitaţi să formeze alianţa de dreapta pentru câștigarea voturilor electoratului văd, pe lângă un mare troc al vânzării și câștigării de posibile funcţii, că istoria se repetă, așa cum se întâmplă o dată la patru ani de altfel, când, în prag de alegeri, apar ”struţo-cămilele” politice. Numai că, deja, chiar și din interior, așa cum era și de așteptat, astfel de construcţii nu sunt privite de toţi cu ochi buni, nefiind în totalitate acceptate mai ales de cei care cu câteva luni erau consideraţi candidaţii imbatabili ai unui anumit partid, iar acum sunt date jos de pe stâlpi inclusiv afișele din care zâmbeau alături de liderii lor, pe motiv că s-a schimbat strategia, iar pe buletinele de vot vor fi trecute alte nume, cele rezultate în urma negocierilor în baza cărora s-au constituit alianţele.
Așa se întâmplă însă când politica scenariilor este jucată strict electoral, considerându-se că în faţa votanţilor trebuie aduse noi formule de echipe, care să insufle încredere, mai ales încrederea că toate relele și bubele se vor sparge odată ce ei vor deveni învingători, și asta datorită faptului, pretind ei, că sunt mai buni decât ceilalţi.
Ce este mai trist însă este faptul că, după experienţa anilor trecuţi, nici măcar pandemia și efectele ei nu i-au determinat pe politicieni să se schimbe câtuși de puţin, atât timp cât sub deviza ”vrem binele poporului”, în fapt, se urmărește tot binele lor. Iar ultimul exemplu că este așa și nu altfel este semnalul pe care l-au tras cei de la Fondul Proprietatea, care susţin că 90% dintre numirile reprezentanţilor Guvernului în Consiliile de Administraţie ale multor companii de stat nu sunt conforme cu regulile de guvernanţă corporativă, pentru că fie sunt stabilite politic, fie persoanelor în cauză le lipseşte experienţa profesională, cauza fiind, din păcate, aceeași: ”ai lor” au fost înlocuiţi cu ”ai noștri”, la mijloc fiind tot politica scenariilor!
