• Astăzi, în altarul de piatră de pe vechiul drum al dacilor nu se va mai auzi îndemnul „Veniţi români din lumea-ntreagă !” • Primarul Dumitru Duca păstrează tradiţia de a depune măcar o coroană din „florile recunoştinţei”!
Luiza Rădulescu Pintilie
Doar cel de-al Doilea Război Mondial a oprit grija creştinească a locuitorilor comunei Ceraşu şi din satele învecinate care, în ziua sfântă a Schimbării la Faţă din 6 august, au luat pieptiş, neîntrerupt din 1922 şi până anul trecut, drumul cel greu ce duce pe platoul de la Tabla Buţii spre a pomeni, în rugăciune şi închinare, ostaşii căzuţi în vara anului 1916 în încleştările dramatice din nord-estul judeţului Prahova pentru întregirea României Mari! Şi, din nefericire, acelaşi lucru reuşeşte actuala pandemie de coronavirus, astfel încât, astăzi, nu va mai urca pe vechiul drum al dacilor, spre platoul muntos de la aproape 1400 de metri înălţime, aşa cum s-a întâmplat an de an, „marea” de oameni venită de prin părţile locului, din judeţele de graniţă-Buzău, Covasna, Braşov, dar şi din lumea mare unde bătaia inimii şi lumina conştiinţei de neam sunt româneşti.
Păstrează însă tradiţia de a depune măcar o coroană din flori proaspete, de vară, strânse sub bandă tricoloră, drept simbolice flori ale recunoştinţei, primarul comunei Ceraşu, Dumitru Duca, acela care a lansat încă de acum douăzeci de ani proiectul de suflet „Columnă pentru nemurire”, transformându-l apoi într-o stare de spirit însufleţită de oameni obişnuiţi şi oficialităţi, de profesori care şi-au adus elevii să le „predea”, pe viu, o frumoasă lecţie de istorie, de veterani care au luptat pe front şi n-au pregetat să vină să aprindă o lumânare pentru „camarazii” rămaşi în tranşee, de părinţi şi bunici care au înţeles că e de datoria lor să le spună copiilor şi nepoţilor poveşti adevărate despre bravii lor înaintaşi.
Prin 1919, în locul acesta, preotul Ion Vasilescu din Slon, care era şi învăţătorul satului, adunase osemintele morţilor rispite pe povârnişuri şi prin văi şi le îngropase cum cere rânduiala şi meritau cei care îşi jertfiseră viaţa. Şi, sub cele peste 50 de cruci, a aşezat să-şi doarmă somnul veşniciei, cunoscuţi şi necunoscuţi, români, dar şi din tabăra inamică, peste 500 de ostaşi. Şi unde s-a rostit cu vitejie şi s-a plătit cu sânge, încă înainte de a se spune în luptele eroice de la Mărăşeşti, legământul „Pe aici nu se trece” , în fiecare an, de la cel dintâi pelerinaj de acum aproape un secol, au venit din ce în ce mai mulţi români care s-au rugat împreună pentru odihna martirilor şi au lăsat să răsune din piepturile lor, peste coamele munţilor şi până în înaltul cerului, înflăcărarea Imnului Naţional şi emoţia Imnului Eroilor: „Presăraţi pe-a lor morminte, ale laurilor foi/ Spre a fi mai dulce somnul fericiţilor eroi./Ridicaţi pe piramida nemuririi faima lor,/Scriţi în cărţile de aur cântecul nemuritor”.
Om al locului, primarul Dumitru Duca (în foto – sus, purtând cu mândrie costumul popular de pe Valea Teleajenului) a ţinut ca istoria să ajungă la sufletul şi să rămână în mintea celor de astăzi şi prin „Imnul de la Tabla Buţii” şi la chemarea unui asemenea imn s-au adunat, în ultimii ani, venind la pas, călare ori în maşini puternice, care să biruiască împotrivirea drumului greu, stâncos, români de toate vârstele. Astăzi, nu se va mai auzi însă, răsunând din mii de piepturi, cum s-a auzit de atâtea ori: „Veniţi români din lumea-ntreagă!/Cu toţi la bine şi la greu/Ne cheamă neamul, țara dragă/Ne cheamă Bunul Dumnezeu/Că tot ce e român nu piere/Creştini am fost de la-nceput/Din dragoste şi din durere/Români am fost când ne-am născut”. Sub pandemia de coronavirus, vremurile se arată nedrept de potrivnice, ţinând oamenii la depărtare, nu într-o apropiere de suflet şi de
simţire, care să-i unească, care să le dea motiv de mândrie şi imbold de a face prezentul şi viitorul la fel de glorioase precum prezentul.
Se va auzi însă rostindu-se, de către preoţi din Protoieria Vălenii de Munte, „Veşnica pomenire”- cântarea de rugă îndreptată cu smerenie către Dumnezeu spre a-şi aduce pururea aminte de cei morţi pe câmpurile de bătălie întru Împărăția Cerurilor, dar adresată şi celor vii, îndemnându-i să păstreze neîntreruptă legătura spirituală cu cei răposaţi şi să-i 
pomenească neîncetat în rugăciune. Anul trecut, ca şi în 2018, în „Anul Centenarului „şi în 
alţi şi alţi mulţi ani, până şi brazii falnici care împresoară, ca un brâu verde, cimitirul, au tresărit auzind strigate, unul câte unul, numele eroilor şi apoi murmurată, cu evlavie şi respect, ruga „Dumnezeu să-i odihnească!”. De data aceasta, troiţele ridicate pe dealuri prin grija aceluiaşi primar şi cu sprijinul celor pe care a ştiut să-i strângă alături în acelaşi respect faţă de istoria locului şi faţă de cei care i-au scris pagini „de aur” prin jertfa lor, crucile aşezate la căpătâiul bravilor eroi, pământul frământat de paşii atâtor şi atâtor pelerini întru istorie, duhovnicie şi românism vor fi martori tăcuţi ai ceremoniei care, fără a mai putea avea amploarea din anii trecuţi, va fi mărturisitoare a aceluiaşi respect, omagiu şi recunoştinţă datorate eroilor şi jertfei lor pentru neamul şi pământul sfânt al ţării lor. Acestea, după cum ne spunea primarul Dumitru Duca, nu pot fi îngenunchiate de niciun vrăjmaş, dovadă că respectând toate rigorile impuse în contextul pandemiei de coronavirus – cu care se luptă încă o lume întreagă – va face astăzi drumul pe care l-a făcut de multe, foarte multe alte ori, oricât de dificil ar fi fost, spre a aşeza la căpătâiul sutelor de eroi o lumânare aprinsă şi o dovadă a neuitării lor.
