(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Primul preşedinte / Constantin Zagoritz
Constantin Zagoritz s-a născut la 1 noiembrie 1882, la Ploieşti. Dar iată cum vedea „presa” timpului pregătirea echipei Tricolorul în vederea noului Campionat Naţional ce urma să-şi primească „botezul” şi la Ploieşti în anul 1932: „Înainte de a fi văzut pe fruntaşii sportului ploeştean, fără să prevenim gazdele, am vizitat arena „Tricolorul”. Cunoşteam arena de pe terenul diviziei. Când intri însă pe poartă observi imediat rolul minunat al unei munci de două luni. „Cutia de surprize”, care a dat de lucru şi „mesei verzi”.., are o înfăţişare nouă, radical schimbată, din punct de vedere technic şi al confortului. Câmpul de joc are 63 m. lăţime şi 104 în lungime. A fost nivelat, căpătând acum înfăţişarea unui biliard. Tribuna a fost radical refăcută şi confortul este perfect. Vizibilitatea a fost enorm mărită prin modificarea dimensiunilor terenului. „Republica” posedă în momentul de faţă un teren de sport, demn de cel mai înalt nivel de propăşire sportivă. Când părăseam terenul un om mai în vârstă intră pe poartă înconjurat de trei copii. Un soldat îl întreabă ce doreşte şi primeşte următorul răspuns: „vreau să-mi înscriu copiii la sport”. O scenă banală dacă militarul nu ne dădea câteva explicaţii. De când se interesează domnul colonel Zagoritz de Tricolorul, problema cadrelor îl pasionează. Nici un copil nu fost a primit în club fără consimţământul scris pe care părinţii trebuie să-l transmită personal conducerii. 11 copii au fost înscrişi în forma aceasta. Această seriozitate în activitatea de formare a cadrelor, merită o subliniere elogioasă. Tricolorul şi-a stabilit în Capitala Prahovei, o reputaţie care i-a asigurat mari posibilităţi de efectiv şi un fel de rol de şcoală sportivă pentru copii. Din 1935, fiind comandant al Centrului de Recrutare al garnizoanei Ploieşti, a deţinut funcţia (fiind ales!) de vicepreşedinte al Tricolorului din Ploieşti, până în anul 1938. Constantin Zagoritz, s-a remarcat deasemea ca istoric şi geolog, opera sa cuprinzând lucrări cu caracter militar-istoric, toate privind istoria şi arheologia judeţului Prahova. Multe din lucrările sale au fost tipărite la Ploieşti, cea mai mare parte, chiar pe propria-i cheltuială. „Treisprezece zile din viaţa militară a lui Mihai Viteazul 7-20 Octombrie 1600”, apărută în anul 1908, „Călătoria de aplicaţiuni tactice de geografie şi istorie militară din mai şi iunie 1912 Regiunea Teleajen-Buzău”, publicată patru ani mai târziu (1912). A urmat o largă prezentare în publicaţia „România Viitoare” – a unui drum cu pietriş revărsat în chip de şosea de zici că a fost şosea numit „Brazda lu’ Novac” sau „Drumul Tătarului” – cum numesc Muntenii de pe Teleajen drumul roman de la eşirea Teleajenului din munţi. Regiunea Teleajen-Buzău (1912), Călugărenii sub o nouă înfăţişare (Ploieşti, 1940), Valurile neoromane din Panonia, Dacia şi Peninsula Balcanică (Ploieşti, 1938), Castrul roman de la Mălăeşti şi Cetatea Dacică de la Valea Humei, din judeţul Prahova (Ploieşti, 1940), Sarmizegetuza (2 vol. 1937 şi 1940-41), Traian, puncte de vedere, învăţăminte pentru acum (Ploieşti, 1944), Turtucaia (Ploieşti, 1939), Geografia şi istoria militară a regiunii Prahova – Teleajen – Buzău, Războaiele lui Traian în Dacia (manusscris predat Academiei Române în 1943). Despre decesul său, Constantin Lipănescu (Cocoş) a spus că ar fi decedat în anul 1940 în urma unui accident, în Munţii Bucegi, iar alte surse dau dată a decesului anul 1944, la Ploieşti.
Începuturile… / 1921-1923
De la 13 aprilie 1921, România a fost împărţită în opt regiuni sportive, fiecare din ele fiind condusă efectiv de un comitet regional, însă conform normelor şi principiilor stabilite la centru. Comitetul Regional din Bucureşti cuprindea în subordinea sa şi judeţele de astăzi Prahova şi Buzău, iar la primul campionat organizat pe două categorii valorice, ediţia 1921/1922, n-au participat decât 16 grupări. Şapte dintre acestea s-au întrecut la categoria I şi alte nouă au participat la categoria a II-a, toate aceste echipe înscrise au fost din Bucureşti, excepţia, una singură, formaţia Prahova Ploieşti. Cu toate acestea pe „scena” fotbalului prahovean şi-au făcut apariţia alte noi echipe înfiinţate, precum: Astra Română, Tricolorul, Macaby, Vulturii, Clasa III-a a Liceului Sf. Petru şi Pavel – devenită Aurora F.C., Avântul, Unirea, Terra, Naţionala, Jupiter, Şoimii, Romana şi Colţea – la Ploieşti, Libertas, Principesa Ileana, Fortuna, Uraganul, Victoria şi Macaby – la Câmpina, Vârtejul, Mercur, Seminarul, Macaby şi Crângul – la Buzău, Colţea la Valea Călugărească. În iunie 1922, în evidenţa Comisiei Regionale de Foot-ball se aflau înscrise din regiunea Bucureşti, Prahova şi Buzău un număr de 56 de grupări afiliate. Principala restricţie, conform statutelor, la afilierea unei echipe în aceea perioadă, aceasta trebuia să aibe minim şase luni de activitate pentru a fi luată în seamă de Comitetul Regional.
(va urma)
