Giorgiana Radu
Noul coronavirus se propagă rapid. Cazurile multe de infectări umplu spitalele. În țară, multe dintre unitățile suport pentru Covid deja nu mai au locuri. Spun deja, luând în calcul ceea ce medicii prevăd. Din toamnă, suprapunându-se cu gripa, coronavirusul va genera ce am văzut în alte țări.
Viața oamenilor va fi supusă loteriei. Norocul va juca un rol important. Medicii vor fi nevoiți să aleagă cine are o șansă și cine nu, ceea ce este cumplit.
Mă gândesc, oare, ce criterii vor sta la baza acestei trieri? Probabil, unul dintre ele este vârsta. Ipotetic vorbind, dacă sunt nevoiți să aleagă între o persoană de 55 de ani și o alta de 75, e lesne de înțeles cine va avea noroc. Dar medicii nu știu nimic despre viața pacienților. Poate cel de 55 ani face umbră pământului degeaba, cum spune o zicală românească, iar cel de 75 de ani are încă multe de realizat pe acest pământ.
Și atunci, nu cumva e nedrept să retezăm șansa la vindecare a unui om din motive de bătrânețe? Este vârsta un criteriu de viață sau unul de moarte? Reinstaurăm, prin neputință, regula lagărelor de concentrare în care gestul ofițerului SS decidea asupra destinului unui om?
Sigur că de dorit ar fi să nu moară nimeni, tânăr ori bătrân, dar medicii trag tot mai des semnale de alarmă cu privire la faptul că în România se va ajunge la situația din Italia și din celelalte țări. Și la cum decurg lucrurile, pare că avem toate „șansele” unei astfel de tragedii.
Viața, supusă nedrept unei loterii a șanselor. Norocul de a încerca salvarea și ghinionul de a fi condamnat, fără drept de apel, la moarte. Ambele situații, decise de medic, desigur fără voia lui, ci constrâns de neputințele și neajunsurile sistemului sanitar.
Deocamdată nu s-a ajuns aici, astfel că mai avem răgazul de a spera că nouă n-o să ni se întâmple. Doamne ajută!
