Lucian Avramescu
Buni zori! În lumea asta care dă înconjur planetei, desculţă sau băgată în șoșoni de aur, se șterg una câte una culorile vii. Pandemică sau pandemioasă cu totul sau parţial, ea n-are decât șansa refugiului în interdicţii, singurele respectate fiind cele benevole.
Benevol am șters și eu de pe tabla de bucurii ale verii Serbările de la Muzeul Pietrei. Gata! Nu mai stăm pe o rână a îndoielii nici eu, nici nepotul meu Alexandru Tomescu, zis Stradivarius. Muzica lui Bach și Balada lui Ciprian Porumbescu nu vor mai deranja moţăiala funcţionărimii megieșe, plătită de statul sărac spre a nu insulta cu activităţi ritualul lunar al salariului care vine și-n vremuri de pandemie și în afara lor, consistent.
Nu mai ţinem concertul fiindcă nu se mai ţine nimic pe pământ. Ba nu, se poate desfășura veselul eveniment pentru clanul rival al unei înmormântări de șef mafiot, căzut în cuţitul zarului. Poliţia și jandarmeria au plâns complice sub mască, prefăcându-se că dau amenzi pentru lipsa distanţei dintre bocete.
Nu, la sugestia domniilor voastre și înţelepţindu-ne după cum ne-a dus capul, am anulat afișele care spuneau, ca mereu, că intrarea e liberă, iar eu am salvat doagele unui butoi care, după concert, erau umplute cu aer de câţiva consăteni însetaţi, care așteptau finalul cu aplauze, la cârciuma lui Birbirel. Concertul era mai ales pentru bucureșteni, cum ar fi profesorii doctori Irinel Popescu, Dorin Sarafoleanu sau Lascăr, la care se adăugau ploieșteni ca suava Martha Maria Mocanu, patroană de minunăţii pentru plete, sau viitorul fost primar Emil Calotă, singurul primar din România care a fost depistat în timpul liber, cum ar fi o călătorie cu avionul, citind cărţi. Lor le cerem iertare pentru stricarea unei obișnuinţe. De la ceilalţi primim mulţumiri că nu-i mai deranjăm.
Pe 6 august, la Sângeru se ţinea bâlci. În copilăria mea era compus din zahăr pe bâţ și un dulap cu policioare învârtitor în care ne dădeam plătind cu un ou pentru dat o dată, iar dacă sustrăgeai ouăle de sub cloșcă, precum a făcut unul Marcel, te dădeai până se încheia bâlciul. Erau vremurile în care la iarmaroc se plătea și în natură. Acum autorităţile de la Ploiești l-au interzis, ceea ce nu e rău, fiindcă devenise, pe stadionul de vis-a-vis de casa mea, o expoziţie dezorganizată de haine vechi. Stadionul a rămas la dispoziţia unor echipe de fotbal care se antrenează trăgând rar de tot în poartă și cu precizie în geamurile casei mele, distrugând stucaturi și broderii de lemn vechi de o sută de ani. Efortul ar fi înălţarea gardului spre șosea cu o plasă de sârmă, gest necesar și civilizat, dar investiţia depășește interesul autorităţii prinse cu o campanie de vorbe și o întrecere de afișe. Mai aștept, încă!
În rest, dragi prieteni, nimic spectaculos. La Sângeru nu a fost depistat, până acum, după strănut, vreun pozitiv – singurul test la îndemână – ceea ce înseamnă că toţi suntem personaje negative. A fi negativ în pandemie cică e de bine! Vă doresc tot binele din univers, ca mereu!
