George Marin
La ora la care aceste rânduri sunt scrise, imediat după finalul meciului Mioveni – Rapid, este aproape sigur că sâmbătă se va juca meciul dintre Petrolul și Rapid, iar miercurea viitoare va fi reprogramat meciul de la Arad, cel din prima etapă a acestui play-off sui-generis al Ligii a II-a, meci care a fost amânat din motivele știute și pe care nu le mai reluăm.
Am așteptat meciul de la Mioveni pentru a se contura o imagine cât de cât apropiată de realitate a ceea ce urmează să avem ca adversari. Despre primul meci, Turris – Argeș, nu putem spune prea multe. A fost unul anost, prezentând pe teren două echipe ori lipsite de vigoare și de inspirație, ori extrem de prudente. Tindem să credem, mai degrabă, în prima variantă. Ambii antrenori, și nu numai ei, au regretat că nu au câștigat (cine nu ar face-o?) și au dat vina pe întreruperea lungă a competiției, pe pregătirea făcută „pe bucăți”, de unde și lipsa de ritm de joc pe parcursul meciului.
Tot în aceleași condiții s-au pregătit și cele două echipe care s-au înfruntat marți, la Mioveni, conform declarațiilor oferite de conducătorii cluburilor implicate. Le luăm sub prezumția de nevinovăție, deși presa centrală a prezentat dovezi că rapidiștii „au furat startul” pregătirilor, încălcând reglementările oficiale. De asemenea, ambele echipe au acuzat lipsa unui număr consistent de meciuri amicale, de pregătire, dinaintea începerii acestui play-off, ceea ce ar fi adâncit lipsa ritmului de joc. Ei bine, dacă Turris – Argeș a fost un fel de vals cântat de un patefon dat pe turația 33 în loc de 78 (pentru cine își mai amintește ce este acela un pick-up pentru discuri muzicale), Mioveni – Rapid a avut un ritm mult mai intens și decât destule din ”leșinăturile” din play-out – ul Ligii I. Lucru care ne pune în gardă dacă Rapidul va prezenta același ritm și contra Petrolului, pentru că, știm foarte bine, „găzarii” noștri au fost obligați la o pauză forțată de câteva zile în care nu au putut face antrenamente, la comun, ci doar ”online”, fiecare acasă la el. Ne mai pune în gardă faptul că Rapidul a avut, totuși, ocaziile mai mari, chiar dacă Mioveniul ajunsese la poarta adversă mai rar, dar parcă având ceva mai multă substanță. Asta, până la prima foarte mare ocazie rapidistă. Imediat după această situație de gol bucureșteană, suferind o eliminare cu o jumătate de oră de joc rămasă, Mioveniul s-a apărat mult mai mult și Rapidul a mai avut ceva ocazii importante, față de una singură, dar mare, a gazdelor, la chiar ultima fază de joc. Astfel, la ora actuală, clasamentul play-off – ului este înghețat la zero în ceea ce privește golurile marcate. Și, pentru că în ultima etapă vom juca la Mioveni un meci posibil decisiv, este de semnalat un amănunt remarcat , cu siguranță, și de staff-ul petrolist. Sunt ceva „guguloaie” în careul mic al porții din partea fără peluză, care au provocat o degajare curioasă a portarului gazdelor. Gândul este să nu cumva vreo săritură curioasă a balonului să declanșeze vreun potrivit șuierat de fluier… Sperăm că nu joacă și vreun „Hermannstadt de liga 2” în acest play-off…
Judecând grosier toate cele patru echipe văzute, putem exprima o părere preliminară, fără pretenția că este și cea mai corectă: Turris și Argeșul sunt echipe de bătut dacă sunt tratate cu seriozitate, Mioveniul este una foarte greu de bătut, iar Rapidul este una care trebuie tratată cu mare, mare atenție, nu numai pentru jucătorii tehnici și zglobii pe care îi are în liniile din față și pentru organizarea în joc superioară față de perioada ante-pandemie, ci și pentru răutatea în joc (în sensul bun al cuvântului) indusă de antrenorul lor, poreclit „Chirurgul” la vremea când juca. De ce asemenea poreclă? Pentru că putea da lecții de anatomie direct pe teren, secțiunea tibii, peronee și glezne, lecții pentru care Rembrandt, dacă i-ar fi fost contemporan, nici nu s-ar mai fi gândit să îl picteze pe doctorul Tulp, ci ar fi făcut direct un video cu Dan Alexa. Nu știm nimic despre UTA în vremea de acum, pentru că nici vreun amical nu a apărut disputat pe undeva, dar știm că încă joacă pe sintetic, ceea toți adversarii ei au dorit să evite. Sorții au fost nefavorabili unora și aceștia vor fi nevoiți să meargă la Arad. Între care și Petrolul, trimis acolo de numărul 5 colectat de „vicele” Octavian Grigore la tragerea la sorți. Pare ghinion, dar tragem nădejde să fie „mâna bună” la final.
Nu am vorbit nimic despre noi. Nici nu vom vorbi. Vom arăta încredere în cele trei zile de joc concentrate într-o săptămână. Vom primi Rapidul, o echipă care ne-a învins în tur, la București, într-un joc în care cel mai bun jucător petrolist a fost … galeria galben-albastră. Imediat, vom merge la Arad și, la întoarcerea spre casă, ne vom opri la Turnu Măgurele, la o echipă considerată de către unii o „sucursală de partid”. Noi o considerăm doar un adversar. Important este ca, după aceste trei zile de joc, să ne întoarcem „cu scut” nu „pe scut”. Dacă mama unui spartan cerea acest lucru fiului ei în momentul în care pleca la luptă, adică să se întoarcă viu și nevătămat după ce ar fi fost gata în orice clipă să îți dea viața pentru cetatea sa, și nu „pe scut”, trupul căzutului în luptă fiind astfel purtat spre casă, întreaga suflare petrolistă adresează acest îndemn echipei pe care o îndrăgește și o susține în acest „război” particular de trei zile, urmate de alte două zile „argeșene”. Da, petroliști, vă dorim spartani, vă dorim „cu scut”, ceea ce înseamnă puncte cucerite în fiecare dintre jocuri!
