FC Petrolul Ploieşti – Rapid Bucureşti 0-0
Stadion: FC Petrolul. Spectatori: -.
FC Petrolul: Avram – Sîrghi (31 Bratu), Răuță, Manolache, Țicu – Pierce (77 Blănaru) – Deac, Meza Colli, Marinescu (cpt.), Saim– Arnăutu. Rezerve neutilizate: Lungu (p), Apostolachi (p), D. Enache, Nițescu. Antrenor: Costel Enache.
Rapid: M. Popa – Bonnin, Iacob, Facundo Mallo, Goge (cpt.) – Lazăr, Jorza – Sefer (81 Crețu), Alami (46 Djurič), Drăghiceanu (71 Tătaru – p) – Hlistei (83 Manole). Rezerve neutilizate: Băjan, Labeau, Al. Dulca. Antrenor: Dan Alexa
Penalti ratat: Arnăutu (min. 66), Marinescu și Meza Colli, la repetările loviturii.
Avertismente: Sîrghi (min. 24), Pierce (min. 32)/ Lazăr (min. 8, 28), Alexa (min. 30), Jorza (min. 61), Popa (min. 66, 68), Manole (min. 72, la încălzire).
Eliminări: – / Lazăr (min. 28), Popa (min. 68).
Au arbitrat: Iulian Dima (București) – Marius Marchidanu (Brăila) și Ferenc Tünyögy (Zalău). Arbitru de rezervă: Ionuț Coza (Cernica).
Observatori: Andrei Ioniță (București) și Adrian Petre (Buzău).
Jucătorul meciului: Popa (pentru cele două lovituri de pedeapsă apărate, chiar dacă incorect).
George Marin
Titlul parafrazează poezia scrisă de George Coșbuc, o poezie în care un tată își plânge cei trei feciori plecați la război. Nefiind poet, ci jurnalist de sport, plâng, așa cum o fac și suporterii petroliști, cele trei lovituri de pedeapsă ratate în meciul de sâmbătă seara, împotriva Rapidului. Desigur, lui Meza Colli puțin îi pasă de Coșbuc – doar nu cred că vrea să studieze literatura română după ce se va lăsa de fotbal – dar Marinescu și Arnăutu poate își mai amintesc de Coșbuc de la lecțiile din școala generală. Dar, la urma urmei, niciunul nu trebuia să știe de Coșbuc. Era suficient să știe să bată un penalti într-un moment de mare încărcătură. Mai rar să vezi într-un meci care poate fi decisiv o lovitură de pedeapsă repetată de două ori pentru că s-a mișcat portarul. Arbitrul Iulian Dima a arbitrat „cu regulamentul în mână”, în partea a doua, după ce bramburise zdravăn meciul înainte de pauză. Ei bine, când ți se acordă un penalti – Bratu a fost faultat (min. 65), niciun dubiu nu există, în ciuda protestelor rapidiste – ce faci, cum îl gestionezi, mai ales că este primul din tot campionatul? Desigur, aplici ordinea stabilită dinainte, dacă nu intervine ceva.
Primul este Arnăutu. El a fost primul pe listă și în campionatul precedent. În tentativa sa, el a lăsat impresia că așteaptă ca portarul să se arunce primul. Da, portarul s-a aruncat, dar pe mingea șutată cam moale. Șansa a venit de la tușierul Tünyögy, care a arătat că Popa a plecat de pe linia porții înainte ca mingea să fi fost lovită de executantul loviturii de pedeapsă. Popa s-a ales cu cartonaș galben, iar lovitura s-a repetat, după inevitabilele proteste giuleștene. Probabil că Arnăutu nu s-a mai simțit în stare de a bate din nou. Se presupune, pentru că nu se cunoaște discuția din teren. Noul executant, Marinescu, a schimbat colțul, dar l-a schimbat și Popa, care a respins. Cuplul Dima – Tünyögy, corect, a dictat iarăși repetarea loviturii din cauza aceleiași greșeli comise de Popa. Cu adaos de avertisment, care, în operația aritmetică simplă de 1 galben+1 galben = 1 roșu, a dus Petrolul în situația de a juca cu doi oameni excedent și cu mingea pe punctul de la 11 metri. Mingea a stat acolo până când Meza Colli a expediat-o peste bara transversală. Buuuun! Mai ai douăzeci de minute cu dublă superioritate numerică. Doar atâtea pentru că multe, vreo opt, s-au pierdut cu parlamentări, execuții de lovituri, schimbarea de portar. Ce faci? Mai întâi îți pierzi capul astfel încât Rapidul să rateze cea mai mare ocazie (dublă ocazie Hlistei și Goge!), Avram opunându-se decisiv (min. 75). În loc de a încerca o combinație tragi de la 40 de metri, desigur peste o bară transversală aflată mult prea jos față de dorințele noastre (Răuță, min. 84). Apoi ataci într-un singur fel, dai la margine, dai centrări, dai cu capul. Dai cu capul dacă apuci, dacă are cine să se bată în careul advers și dacă centrarea este bună. A dat cu capul Deac (min. 85) în bara transversală, dar mingea a fost moale și a părut mai mult ca o întâmplare finală a unei învălmășeli. Șutul „din prima” trimis de Bratu a părut o floare rară uitată în iarbă (min. 80).
Ce a fost până atunci? Nimic spectaculos. Nu am putut menționa vreo tentativă de combinație (prima mai serioasă a apărut abia în minutul 75). Dar se pot menționa trei centrări ale lui Deac, din dreapta, respinse la limită – apropo, de ce nu s-o fi insistat pe acolo, mai ales că Goge a fost cam aerian în apărare – cele câteva șuturi blocate, faptul că Saim a fost izolat minute bune în stânga, până să devină noul fundaș dreapta la schimbarea lui Sîrghi. Dar nici Saim nu a ieșit la joc în acele momente. Nu uit marea ocazie
rapidistă rezolvată de ieșirea lui Avram, acoperind săritura pe sub minge a lui Manolache la degajarea portarului rapidist (min. 38). Se mai poate constata că lui Sîrghi nu i se potrivește rolul de fundaș dreapta, chiar dacă schimbarea lui rapidă a lăsat impresia că este una mai mult tactică, având în vedere nou-nouța superioritate numerică petrolistă.
Poate că aprecierile sunt dure. Poate! Dar sunt realiste. Sunt făcute ținând cont de situația existentă. Am luat în considerare subțirimea actuală a lotului redus numeric de infecția virală ivită pe neașteptate, de unde și cele numai două schimbări efectuate de Costel Enache și cei doi portari aflați pe lista și așa redusă a rezervelor. Am ținut cont de faptul că au fost zile fără antrenamente. Am ținut cont de faptul că acesta a fost primul joc oficial. Dar nu se poate să nu se țină cont și de declarația antrenorului petrolist de dinainte de meci. Tocmai dorința de luptă de care vorbea nu s-a arătat limpede. Dacă a fost și nu am văzut-o, îmi cer iertare. Dar nu a fost singurul lucru care a lipsit. A mai lipsit luciditatea. Poate nu a fost singurul lucru care a lipsit, dar las rezolvarea în seama staff-ului tehnic. Și ceva de final: câți dintre cei prezenți pe teren – haideți să îi băgăm și pe rapidiști în aceeași oală – știu că acum 53 de ani aceste două echipe se întâlneau, la Ploiești, în ultima etapă de campionat? A fost tot un 0-0, dar un 0-0 și mai crâncen ca acesta de sâmbătă, un 0-0 care a reprezentat transferul titlului de campioană a României de la deținătoarea de atunci (Petrolul) la noua încoronată (Rapid). Sincer să fiu, nu știu câți dintre jucătorii de la Petrolul au habar unde au venit să joace.
Dacă nu știu, atunci le rămâne lor să afle și să scrie istoria zilei de azi. Una care să aducă bucurie suporterilor care i-au încurajat și înainte de meciul despre care am vorbit. Așadar, băieți, la treabă! Puneți osul la bătaie! Vârtos!
