Sfântul și marele profet Ilie, acest înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Tradiția apocrifă, care a transmis aceste detalii despre nașterea profetului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot.
Se spune că la nașterea sa, tatăl sau a văzut oameni îmbrăcăți în alb învelindu-l în scutece de foc și, dându-i numele, i-au dat să manânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieți. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu prin post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești. După 15 ani de profeții, îndeplinind misiunea pe care i-o încredințase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, însoțit de Elisei care nu voia să își părăsească învățătorul. De acolo se duseră la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie își luă haina din piele de oaie, o înfășură și lovi apele, care se despărțiră pentru a-i lasa să treacă pe uscat. Când Elisei îi ceru să primească îndoită parte din harul său profetic, Ilie îi răspunse: „Dacă mă vei vedea pe când voi fi înălțat la cer, așa ți se va da”. Și pe când mergeau ei astfel prin pustiu tăifasuind, un car de foc tras de cai scăpărători apăru între ei. Ilie urcă în car și fu „ca” luat în cer (părinții au subliniat că acest „ca”, adăugat în versiunea Septanta arată că Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil înainte de învierea și înălțarea lui Hristos, dar că a scăpat morții, precum Enoh, și a fost reținut de Dumnezeu într-un loc necunoscut, pâna în ultima zi), într-un rotocol, în timp ce Elisei strigă: „Părinte, Părinte, carul lui Israel și caii săi!”. El luă haina profetului care căzuse peste el și lovind apele de două ori putu să traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau: „Duhul lui Ilie s-a lăsat asupra lui Elisei ! „. Astfel înălțat în înălțimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Înălțarea Domnului Nostru Iisus Hristos, iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh în ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Român Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
