Aceşti sfinţi au trăit în marea cetate a Romei în zilele împaratului Carin şi erau fraţi, iar cu meşteşugul de doctori vindecau nu numai oameni, ci şi dobitoace.
Ei cereau ca plată de la cei ce se lecuiau doar credinţa şi mărturisirea în Hristos, şi nimic altceva. Fiind ei pârâţi la împaratul că fac vindecările cu meşteşug fermecătoresc şi nevrând să se lepede de Hristos, ci mai vârtos înca şi pe împaratul Carin l-au mântuit din păgânătate, fiind tămăduit de dânşii. Căci acesta, spăimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfăcut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Şi pentru aceasta cei ce se aflaseră acolo au crezut în Hristos. pe Care şi împăratul cu toţi ai casei lui L-a mărturisit.
Atunci, împăratul a liberat pe sfinţi, trimiţându-i cu cinste la locul lor. După aceea, dascălul lor, cel ce i-a învăţat meşteşugul doctoriei, pizmuindu-i şi luându-i, s-a suit cu dânşi într-un munte,făcându-se a merge ca să culeaga ierburi de leacuri. Şi acolo i-a ucis cu pietre.
