Sfântul Emilian de la Durostor a fost soldat în armata romană, în timpul împăratului Flaviu Claudiu Iulian (361-363). A fost fiul prefectului Sabbatianus, din Durostor.
Edictul de la Milan, din anul 313, când împăratul Constantin cel Mare a acordat libertate creştinismului în imperiul roman, aduce linişte pentru o vreme creştinilor. Dar, după o jumătate de veac, păgânismul este reînviat prin împăratul Iulian Apostatul (361-363).
În acea vreme a venit la Durostor vicarul Traciei, Capitolin, pentru a se convinge că toţi locuitorii de aici aduc jertfe idolilor. Aflând că toţi locuitorii de aici se închină zeilor, a chemat la un ospăţ pe toţi dregătorii din cetate. Dar pe când petreceau ei, tânărul Emilian a luat un ciocan, a intrat într-un templu păgân şi a sfărâmat toţi idolii.
Pentru această faptă este biciuit şi aruncat în foc. Din actul martiric aflăm că iese nevătămat din foc, iar soldaţii lui Capitolin, care se aflau aproape de acest foc, au fost arşi. Rămas în chip minunat nevătămat de foc, s-a însemnat cu semnul sfintei cruci şi a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu! Şi, zicând acestea, a adormit în pace“.
Trupul său a fost luat de soţia lui Capitolin, care era creştină, şi îngropat cu cinste. Moaşte ale Sfântului Emilian se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), în Catedrala episcopală din Slobozia şi în Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, Bucureşti.
