George Marin
Dacă ar fi să privim defetist, am spune că ne aflăm lângă un eșec. Nu este adevărat că suntem lângă eșec. Nu este adevărat că am eșuat. Nu am avut niciun eșec și, mai mult, toată lumea se află lângă eșec. Sunt șase echipe în acest play-off special și oricare dintre aceste șase poate ajunge la eșec. Chiar și UTA, cea care era privită ca sigur promovată. Chiar și UTA despre care se spunea că ar fi fost nedreptățită și că ar fi meritat promovarea directă, iar celelalte cinci echipe erau trimise de judecătorii de Cișmigiu să se lupte pe ceea ce a mai rămas. Da, UTA poate termina pe locul al patrulea, sau chiar al șaselea, cel care o păstrează în liga secundă și pentru anul următor. Credeți că arădenii degeaba au făcut strigare la Tribunalul Sportiv? Credeți că ei nu simțeau lucrurile acestea?
Nu am scris paragraful de mai sus doar de dragul de a-l scrie, de a umple rândurile. L-am scris pentru ca toată lumea să înțeleagă că șansa noastră încă este acolo, vie și nevătămată, întreagă-întreguță. Și ne face cu ochiul. Nu s-a mutat nici la Rapid, nici la Turnu Măgurele, nici la Arad, nici în județul Argeș. Șansa este a noastră și, așa cum arătam mai sus, dacă UTA are șanse la locul al patrulea, și noi avem șansa noastră la locul întâi. Trebuie doar să ne-o jucăm cu convingere pentru a o putea fructifica.
Cine mă cunoaște știe că nu am foarte multe contacte cu fotbaliști, în afară de interviuri, și acelea destul de rare. Stau în tribună și relatez prin scris ceea ce văd că se întâmplă pe teren. Bune și rele. Cum ar putea altfel cel care nu a fost la meci să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat? S-ar mira dacă ar citi în ziar numai cuvinte de laudă în timp ce echipa a avut rezultate defavorabile. Și jurnalistul respectiv s-ar discredita publicând neadevăruri sau frânturi de adevăr. Există un respect al meseriei care te îndeamnă să descrii corect ceea ce vezi pe teren.
De ce această divagație? Pentru că, zilele trecute, cu totul și cu totul întâmplător, am întâlnit pe unul dintre fotbaliștii Petrolului. Nu ne cunoscusem până atunci. Respectivul era foarte afectat de rezultatul de la Arad. Părea afectat și de evoluția proprie de la Arad chiar și în momentul în care ne-am despărțit. Lucru bun este că fiecare își analizează partitura sa din meci, dar a păstra amărăciunea nu face bine niciunei viitoare evoluții. Capul sus! Inima sus! Ce a fost a trecut. O greșeală este penalizată o singură dată, chiar dacă fiecare dintre noi, oamenii, tindem să credem că se pot trage ponoase zile, luni și ani întregi de pe urma unei greșeli. Nu, nimeni nu „ne ia gâtul”! De acum înainte, în gândurile fiecăruia nu trebuie să fie altceva decât meciurile care vin. Trebuie să fie gândul la suporterii care susțin echipa. Trebuie să fie gândul la dulceața înfăptuirii succesului. Cu cât succesul vine în condiții mai aspre – de care acum nu ducem lipsă – cu atât meritul va fi mare. Și, toate cele rele se vor fi dus, doar laurii vor mai dăinui pe umerii fiecăruia care s-a ostenit pentru acest succes, fie și dacă a adus doar un capăt de ață în slujba echipei.
Mi-ar plăcea să am buretele magic cu care să șterg posomoreala de pe fața tuturor petroliștilor și, mai ales, de pe fața celui pe care l-am întâlnit deunăzi. Mi-ar plăcea să am acel ceva magic să îi văd că intră pe teren cu un zâmbet care să arate și hotărârea și decizia și liniștea pe care adversarul nu le va mai avea din momentul în care dă ochii cu tine. Cu acel zâmbet cu care să îți domini din start adversarul. Să îi văd că intră pe teren cu pieptul scos, cu siguranța izbânzii, cu fruntea sus. Niciodată cu privirea în pământ!
