Nicoleta Dumitrescu
Când și când, cei ajunși vremelnic pe scaune tapetate cu piele prin instituții de stat care au sediul în palate, mai fac câte o (re)descoperire care la prima vedere este de maximă senzație, deși nu este nimic nou sub soare atunci când este vorba despre avantaje în numele și pentru anumite partide.
Așa s-a întâmplat recent în cazul premierului Ludovic Orban, potrivit căruia companiile statului au fost de ani buni încoace un loc de plasare a forţei de muncă din partide, forță de muncă formată din… lipitori de afişe. Șeful Guvernului a făcut referire, în declarația sa, strict la domeniul infrastructurii de transport rutier, precizând că nepoate – între ghilimele – nepoți și alți indivizi își luau leafa de pomană! Adică nu făceau nimic, activitatea trecută în fișa postului fiind doar cu numele!
Trist este faptul că, pe lângă o redescoperire a acestei situații, fără să se schimbe neapărat ceva, în continuare, sub diverse alte forme această practică a devenit un fel de sport național practicat de toate partidele. Lipindu-se de liderii politici, de oamenii de încredere ai celor considerați mâinile drepte ale diferiților șefi care iau decizii, sunt destui cei care au plecat de jos, cum s-ar zice, ”mângâierea” afișelor candidaților la alegeri cu bidineaua scoasă din găleata cu aracet constituind, se pare, cea mai ”de greutate”… experiență. Așa se face că rubedenii mai mult sau mai puțin reale cu cei care le-au făcut recomandarea pe post au ajuns, grație activității din campaniile electorale, să câștige bani frumoși şi să ocupe posturi-cheie. Iar oricât de mult ar da ochii peste cap liderii de partid, negând că funcțiile pline și rămurelele acestor funcții nu se fac cu acordul de la partid, realitatea îi contrazice. Și asta deoarece nu este instituție publică unde partidele, ca niște adevărate firme de plasare a forței de muncă, să nu-și fi trimis ”simpatiile” la loc sigur, drept recompensă pentru serviciile deja făcute sau cele care trebuie prestate. Iar strategia de plasare făcută este bine gândită, în sensul că partidul e sigur că dacă are oamenii lui într-un anumit loc atunci are și o plasă de siguranță şi nimic nu poate să miște fără aprobarea ori ochii vigilenți ai acestora.
O dată la patru ani, obligatoriu, partidele ajunse la putere îi schimbă pe oamenii găsiți lipiți de anumite funcții cu oamenii lor, considerându-i, chipurile, mai specialiști decât precedenții. În fapt, nu este altceva decât o manevră politică, știindu-se foarte bine faptul că, de la ministere în jos – inclusiv posturile de inspectori, consilieri ori alte funcții sau funcțișoare – totul se tranșează politic!
Degeaba se îmbățoșează unii prin fața camerelor de luat vederi susținând că ”a venit momentul să facem curățenie, dându-i afară pe cei numiți de fostul partid care a fost la guvernare!” Odată lipindu-se și de ei microbul puterii, uită ceea ce au promis, dovadă că și în momentul de față – chit că este pandemie – numirea pe funcții se face tot politic, experiența contând mai puțin. Iar alții, de pe margine, de-abia așteaptă să vadă care vor fi rezultatele alegerilor din acest an pentru ca, evident, să se reorienteze! Recomandările politice au fost și vor fi, mereu, cele mai importante! Şi mai… bănoase !!!
