George Marin
Abia s-a terminat UTA – Rapid. Încerc să alung gândul că acum nu știu câți ani, mulți, UTA și Rapid se băteau pentru titlu. Da, era ’68, era ’69, era ’70. Era pe vremea lui Pazvante Chioru, cum se spune în popor. Desigur, erau alte vremuri. Erau și alți jucători. La UTA, erau Flavius Domide, „Loți” Broșovski, Mircea Petescu, Iosif Lereter, „Genu” Pojoni, Gigi Gornea, portarul originar din Sinaia, cel care a făcut un meci memorabil pe Wembley, la acel 0-0 cu Anglia, deținătoarea titlului mondial. La Rapid, jucau Rică Răducanu, Sandu Neagu, Dan Coe, Bebe Năsturescu, „Liță” Dumitru, Ilie Greavu, „Culae” Lupescu, tatăl lui Lupescu cel pe care l-am văzut în 1994, la „mondialele” din SUA. Nici Petrolul nu era mai prejos în acea vreme, deși echipa se afla pe o pantă coborâtoare după ce fusese campioană în ’66: frații Mircea și Virgil Dridea, Eduard Iuhas, Camil Oprișan, Mihai Ionescu, Costică Moldoveanu, Ghiță Gruber, „Șoni” Pall, Vasile Sfetcu. Iar când ziceai „Argeș”, era suficient să zici Dobrin. Dobrin și atât! Este adevărat că atunci nu erau Penescu, Copos, Capră, Catanzariti (un trio „C” de tristă amintire pentru fotbalul românesc, chiar dacă pentru Copos pot fi marcate și unele lucruri bune). Este adevărat că atunci nu existau insolvență și faliment, pentru că litera legii scrisă de Karl Marx era tradusă după cum spunea nevoia partidului unic singur stăpânitor în vreme. Este adevărat că atunci nu erau salarii în dolari sau euro. Este adevărat că atunci nu erau prime nemaipomenite. Dar aceste lucruri nu i-au împiedicat pe cei pomeniți mai sus cu nume și prenume să fie FOTBALIȘTI care și-au dobândit și dovedit numele acesta pe teren. Sextetul pus să lupte pentru promovarea în prima ligă include și aceste patru echipe pline de istorie fotbalistică și toate tăvălite prin falimente. Li s-au adăugat o fostă prezență mai mult pasageră în prima ligă, Mioveni, care a mijit ochii odată cu mileniul actual, și Turris-Oltul Turnu Măgurele, echipă născută – după cum spun gurile rele, detractori neserioși! – abia după ce pe Insula Belina a crescut iarba bine udată la rădăcină. Adică, acum, de prea curând.
Abia s-a terminat UTA – Rapid. M-am uitat la joc din interes, pentru că și Petrolul este în concurs. Dar, calitativ, nu numai eu – sunt absolut sigur de asta – așteptam să vedem un fotbal mai aproape de ceea ce ar trebui să se numească fotbal. Să mă ierte cei prezenți pe terenul din Arad – nici nu vreau să știu cum îi cheamă – dar mulți nu ar fi jucat nici la echipa din orașul turc unde, nu demult, am petrecut aproape trei ani. Dacă ați fi văzut cu câtă ardoare luptă turcul pentru fiecare balon ați spune că au ei ceva „de împărțit”. Nu! Acesta este felul lor de a fi și de a înțelege competiția. Oare v-am spus că am prins echipa aceea din orașul acela mic în trei campionate succesive, în liga a cincea, a șasea și iar a cincea? Apoi să fi văzut liga a patra din Turcia, aici activând deja profesioniști adevărați, nu și profesioniști „mascați”, ca în ligile lor inferioare. Sau a treia, unde tehnica apare și mai apăsat, ligă de unde echipa dintr-un oraș apropiat, Menemen – echipă care a jucat amical cu Petrolul la venirea lui Stoican – a promovat în liga secundă chiar înainte ca eu să revin acasă. A prins primul loc printr-un noroc fantastic al jocului de rezultate, deși împiedicată de determinarea cu care jucau și primele, dar și ultimele clasate, fără niciun fel de diferență! Nici nu mai pomenesc de prima ligă turcă, unde lucrurile sunt mult mai rafinate datorită invaziei de vedete aflate, în general, mai spre finalul carierei. Transmisiile TV de astăzi îmi sunt martor.
Abia s-a terminat UTA – Rapid. Privesc clasamentul acestui play-off și mă chinuie o întrebare: chiar să fim noi ultimii? Ultimii, ultimii? Momentul de uluială durează până observ că suntem ultimii pentru că suntem singura echipă care nu a bătut vreun adversar în acest play-off. Iată, astăzi avem ocazia să arătăm că nu este adevărat că suntem ultimii! Astăzi avem ocazia să arătăm că suntem și învingători, nu numai neînvinși! Astăzi avem ocazia să arătăm că avem și jucători și echipă, nu numai componenți ai echipei! Astăzi avem ocazia să arătăm că avem și dorință de victorie, și luciditate. Și ambiție, și vigoare. Și determinare, și inspirație. Și dăruire, și atenție.
Atunci, în această seară să înceapă și campionatul nostru, cel de două jocuri, în care să arătăm ca niște campioni! Învingători, nu neînvinși!
Nebunia continuă
Primul meci a etapei a patra a confirmat ”trendul” acestui play-off, unul în care gazdele nu au obținut nicio victorie, din 10 meciuri disputate. În UTA – Rapid, arădenii aveau nevoie de o remiză pentru a promova matematic în Liga 1, însă giuleștenii au obţinut victoria pe final și au relansat lupta la vârful play-off-ului!
Unde, paradoxal, deși Petrolul a ajuns ultima, pare a avea șanse reale chiar la… locul 2, pentru ”optimiști”! Pesimiști nu are rost să fim, încă!
Astăzi, meciul cu FC Argeș prinde echipa lui Costel Enache într-o postură favorabilă, întâi, pentru că lotul galben-albaștrilor este tot mai aproape de ”varianta ideală”, jucătorii bolnavi de Covid revenindu-și și efectuând chiar un nou cantonament centralizat (de la meciul cu Măgurele tot lotul a rămas ”în izolare și antrenamente” ), apoi, pentru că oaspeții acuză câteva absențe importante în linia defensivă, unde Deslandes și Tofan sunt suspendați, iar Prepeliță – incert după ce a ieșit accidentat.
Play-off | Etapa 4
Duminică, 26 iulie
UTA Arad – Fotbal Club Rapid 1-2
(Miculescu 38 / Facundo Mallo 57, 78)
Marţi, 28 iulie
Turris-Oltul – CS Mioveni, ora 17:00
FC Petrolul – FC Argeș, ora 19:00
Clasament
UTA Arad 4 1 1 2 7-7 29
Turris-Oltul 3 1 2 0 4-3 25
Fotbal Club Rapid 4 1 2 1 3-3 24
CS Mioveni 3 1 1 1 3-4 24
FC Argeș 3 1 1 1 4-4 23
FC Petrolul 3 0 3 0 1-1 22
