Luiza Rădulescu Pintilie
Într-o perioadă frământată din punct de vedere politic şi nu de puţine ori prea tulbure cum este cea prezentă- şi cum au fost, din nefericire, mai toate în ultima vreme- apariţia unei cărţi care din primele sale rânduri îşi propune să prezinte o personalitate „covârşitoare şi un exemplu pentru generaţiile politice (…) a cărei modestie, dăruire şi sufletul cu care a luptat pentru patria şi poporul său sunt pagini veşnice în conştiinţa noastră” capătă valenţe şi mai importante şi, ne grăbim să adăugăm, nu face trimitere neapărat la un partid şi la o doctrină politică anume, ci la un crez, la o conduită, la o moralitate , la o dăruire dusă până la sacrificiu – valori atât de rar prezente astăzi pe scena politicii româneşti. De aici porneşte recent apărutul volum „Ion Gheorghe Duca şi tragedia liberală”, sub semnătura istoricilor Eugen Stănescu şi Alexandru Cristian, încă din rândurile înscrise drept „Cuvânt înainte” făcându-se un portret al unui politician, al unui om de stat, al unui diplomat, al unui intelectual, al unui cărturar care a marcat perioada interbelică şi care ar merita poate , prin comparaţie, să vedem de câte ori s-ar putea multiplica astăzi privind lumea politică a momentului, a celor care deţin demnităţi în stat, care decid soarta acestei ţări şi a acestui neam. Intelectual erudit- spun autorii- om de înaltă ţinută morală, cu o etică nicomahică rar întâlnită pe scena politică română, Duca a subliniat că fiecare om politic trebuie să-şi pună în slujba neamului său şi a patriei sale toate calităţile şi virtuţile, adăugând apoi chiar cuvintele acestuia, ca un fel de legământ: ”Tot ce vreau să spun astăzi este să adaug că mai mult decât oricând de aici înainte, tot cugetul, toată inima, toată inteligenţa, toate facultăţile, toată viaţa mea sunt în slujba dumneavoastră, în slujba partidului naţional-liberal, în slujba principiilor sale mântuitoare pentru ţară şi pentru neam, în slujba Coroanei şi, peste toate acestea, în slujba ţării”. Ion Gheorghe Duca a fost deputat, ministru – deţinând, în diverse perioade, portofoliile Educaţiei, Agriculturii, Afacerilor Interne, Afacerilor Externe şi pe cel de prim-ministru (noiembrie-decembrie 1933), preşedinte al PNL şi teoretician de elită al liberalismului românesc, ca „ucenic” al şcolii politice a lui Ionel Brătianu. Cei doi autori prezintă personalitatea celui care „a trăit din plin istoria ţării din cele trei decenii ale începutului de secol” în şapte capitole, fiecare în parte relevant pentru a contura întregul : Ion Gheorghe Duca-patriot şi om politic; Imagini de oameni politici şi de idei politice în opera lui Ion Gheorghe Duca; Filosofia politică a lui Ion Gheorghe Duca; Ion Gheorghe Duca – un eseist strălucit; Ion Gheorghe Duca – orator strălucit; Ion Gheorghe Duca – în slujba ţării; Crimă politică sau asasinat mişelesc- tragicul şi timpuriul sfârşit al lui Ion Gheorghe Duca. Ultimele pagini ale cărţii include „Lista durerii”, dedicată memoriei liberalilor care au fost „ hărţuiţi, înfieraţi, hăituiţi, bătuţi, torturaţi, maltrataţi, umiliţi, asasinaţi în temniţele, în lagărele de muncă forţată, beciurile regimului stalinist din România, instaurat în anul 1948, după abdicarea Regelui Mihai I”. Încă din primele pagini, cartea include fotografii donate autorilor de omul politic Mircea Ionescu Quintus, preşedinte al PNL între 1993 şi 2001.
„Pentru urmaşii săi politici, I.G. Duca a fost un exemplu de o probitate uriaşă”, mai spun autorii cărţii. Iar de aici, credem că argumentele trebuie să le afle cititorii. Şi bine ar fi ca printre ei să se afle şi oameni politici de toate „culorile” fiindcă, indiferent de ce parte a eşichierului politic s-ar situa şi sub ce stindard ar fi ales să lupte, interesele majore ale ţării şi ale neamului românesc ar trebui să fie aceleaşi şi să aibă mereu cu adevărat întâietate.
