Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost trei fraţi persani, născuţi din tată păgân şi mamă creştină. Mama sa i-a botezat în credinţa creştină. Aceşti fraţi erau ofiţeri la curtea împăratului persan. Ei au fost trimişi de împărat către Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia şi consfinţi un tratat de pace între imperiul persan şi cel roman.
În acea vreme, avea loc un festival păgân la Calcedon, motiv pentru care împăratul Iulian Apostatul aducea împreună cu nobilii săi jertfe idolilor. Cei trei fraţi au lipsit de la acest festival, declarând că sunt creştini şi că nu jertfesc idolilor.
În urma acestei mărturisiri, Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost aruncaţi în temniţă şi apoi supuşi la multe chinuri. În timp ce erau torturaţi, mulţumeau lui Dumnezeu pentru chinurile lor: „Iisuse preadulce, scumpe ne sunt nouă aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tau!”. După această rugaciune, un înger s-a pogorat din cer şi a luat durerea lor.
Împăratul Iulian Apostatul, văzând că aceştia nu slujesc idolilor, a poruncit să fie executaţi prin tăierea capului, iar trupurile lor să fie arse. În momentul în care au fost omorâţi, a avut loc un cutremur în urma căruia pământul s-a deschis şi a luat trupurile mucenicilor din faţa păgânilor spre a nu fi arse. Mai târziu, pământul a scos la iveala trupurile mucenicilor, pe care creştinii le-au luat şi îngropat cu cinste.
