Sfântul Nichifor, marele ajutător al dreptei credinţe, s-a născut în Constantinopol, din părinţi binecredincioşi şi temători de Dumnezeu, anume Teodor şi Evdochia. Tatăl lui s-a învrednicit de cununa mărturisirii, suferind răni şi îngroziri pentru cinstirea sfintelor icoane.
Şi era fericitul Nichifor plin de înţelepciunea cea din afară şi dinlăuntru, adică de cea lumească şi de cea duhovnicească, ştiind desăvârşit nu numai cărţile filosofilor elini, ci şi dumnezeieştile Scripturi. El era şi ritor renumit şi, pe lângă aceasta, a fost împodobit cu toate faptele bune. Pentru aceasta, era iubit şi cinstit de toţi pentru înţelegerea şi bunul său obicei. El a păzit dreapta credinţă în mijlocul celor răucredincioşi, închinându-se sfintelor icoane şi aducând şi pe alţii la acea cinstită închinare. A fost chemat special de către împărat şi patriarh la cel de al Şaptelea Sinod a toată lumea (din anul 783, de la Niceea), deşi era doar laic. Prezenţa lui la acel Sinod a slujit mult întru apărarea ortodoxiei. După ce a murit Patriarhul Tarasie, Nichifor a fost ales patriarh al Constantinopolului în pofida voinţei lui. Imediat după această alegere, care a avut loc în anul 806, el a primit tunderea în îngerescul chip şi a urcat apoi în toate treptele preoţeşti, până la treapta de episcop. El a fost intronizat la Constantinopol, în slăvita biserică Sfânta Sofia.
