Nu se tem nici să creadă că generația lor e capabilă să revoluționeze societatea căreia îi aparține

 

Luiza Rădulescu Pintilie

 

A absolvit o nouă generaţie de liceeni şi odată cu ea a început nu numai viitorul unor tineri absolvenţi, ci şi, prin carierele către care se îndreaptă, şi viitorul acestei ţări şi chiar – departe de a fi cuvinte mari – al acestei lumi. Fie şi numai dacă ne-am referi la cei trei şefi ai promoţiei 2016-2020 din Colegiul Naţional “Ion Luca Caragiale“ din Ploieşti, care a dat – în istoria sa de 155 de ani – 26 de academicieni, iar elitei mondiale a inteligenţei i-a adăugat în fiecare an performeri de top în cele mai diverse domenii, şi tot ar fi de ajuns pentru a argumenta convingerea sub care am aşezat aceste rânduri. Alexa Tudose, cea care a obţinut unele dintre cele mai importante premii din Europa la Informatică, a fost admisă la Universitatea Oxford, considerată cea mai bună din lume în domeniul Computer Science. La rândul lor, Mariana Predeleanu şi Robert Niţă, olimpici naţionali la Istorie, îşi vor continua studiile la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza“ din Bucureşti. Bulversaţi, pe neaşteptate, de condiţiile cu totul speciale în care s-a desfăşurat, din cauza pandemiei de coronavirus, ultima parte a acestui an şcolar – nu numai în România de altfel, ci în întreaga lume – au găsit, în seriozitatea, în responsabilitatea şi în maturitatea cu care îşi urmează drumurile şi visurile, chiar şi în acest “test” la care i-a supus viaţa o parte pozitivă, de adaptare şi mobilizare. De regretat au regretat doar faptul că nu s-au mai putut întâlni cu colegii şi profesorii, că nu au trăit bucuria şi emoţia tradiţionalei parade din curtea şcolii sau că au fost suspendate olimpiade naţionale şi internaţionale a căror provocare o aşteptau. Trei şefi de promoţie, trei lideri ai aceleiaşi generaţii, care ştiu exact, după cum veţi afla din răspunsurile întrebărilor pe care li le-am adresat, care sunt treptele devenirii personale şi profesionale pe care vor să le urce şi unde anume vor să ajungă. Ba, unul dintre ei nu se sfieşte nici să creadă că generaţia sa e capabilă să revoluţioneze mentalitatea colectivă şi să schimbe în bine societatea căreia îi aparţine.

1. Care este sentimentul cel mai puternic pe care îl încercaţi acum, în momentul absolvirii?
• Tudose Maria-Alexa, absolventă a profilului Matematică-Informatică, intensiv Informatică, admisă la Universitatea Oxford: Abia aştept să încep studiile universitare, să-mi cunosc noii colegi şi să experimentez un sistem educaţional diferit.
• Mariana Predeleanu, absolventă a profilului Filologie, admisă la Academia de Poliţiei „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti: Din paleta de trăiri care mă încearcă, fără doar şi poate, pregnant este sentimentul mulţumirii: sunt mulţumită că am interacţionat şi colaborat cu oameni remarcabili – cadre didactice şi colegi -, că am încheiat un episod semnificativ privitor la educaţie, dar mai ales că am inaugurat altul în procesul meu evolutiv.
• Robert Niţă, absolvent al profilului Matermatică-Informatică, admis la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti: Chiar dacă nu sunt tipul de persoană care să-și încredințeze orbește întreaga ființă unui singur sentiment, momentul absolvirii a reușit cumva să treacă de barierele ridicate de propriul scepticism și să-mi impună o stare continuă, nedefinită, de fericire, un soi de euforie profundă. Chiar cred că e un moment unic, în care se revarsă toate emoțiile acumulate în ultimii patru ani și care încununează tot efortul depus. Nu mă simt deloc trist, pentru că am învățat să nu am regrete. În schimb, simt o recunoștință profundă pentru profesorii care m-au format, unii dintre aceștia având un rol providențial în evoluția mea. O să-mi aduc mereu aminte de ora de istorie, de ora de română sau de ora de matematică și doresc să mulțumesc pe această cale tuturor acestor dascăli care mi-au influențat într-un mod pozitiv parcursul.
2. V-a marcat, în vreun fel, contextul cu totul special în care s-a desfăşurat ultima parte a acestui ultim an de liceu, ca urmare a pandemiei de coronavirus?
• Tudose Maria-Alexa: Declanşarea pandemiei a fost o surpriză neplăcută pentru toţi. Pentru mine, ca elev, a însemnat imposibilitatea de a-mi vedea colegii şi profesorii. Totodată, nu am putut participa la numeroase olimpiade naţionale şi internaţionale la care ar fi trebuit să particip. Toate acestea au fost anulate, amânate sau mutate în mediul online.
• Mariana Predeleanu: Desigur! A fost dureros că anul şcolar s-a încheiat atât de abrupt, cu atât mai mult cu cât a trebuit să mutăm pregătirea în virtual –spaţiu rigid, în care se interpune o barieră propriu-zisă între elev şi profesor… Pe de altă parte însă, am acceptat experienţa de pe o poziţie stoică, sperând că mă ajută să mă adaptez mai bine la inopinat.
• Robert Niţă: Fără îndoială că fiecare dintre noi a fost afectat întrucâtva de situația impusă de pandemia de coronavirus, dar nu pot spune că această situație a prezentat doar aspecte negative. Pentru noi, cei care ne pregăteam oricum pentru bacalaureat sau pentru examenele de admitere, a reprezentat ocazia perfectă de a ne focaliza atenția în această direcţie. Chiar dacă s-a creat o stare de confuzie cu privire la desfășurarea examenelor, eu am continuat să mă pregătesc în mod normal, m-am adaptat și nu am încercat să găsesc scuze, pentru că nu îmi stă în caracter. Cred că totuşi cel mai mult ne-a afectat distanțarea de colegi și anularea unor evenimente importante pentru fiecare generație care termină liceul, cum ar fi parada sau banchetul de absolvire.
3. A fost greu să obţineţi asemenea rezultate şcolare? Dacă ar fi să reduceţi totul la o „reţetă” a succesului, care ar fi aceasta?
• Tudose Maria-Alexa: Rezultatele obţinute la olimpiadele şi concursurile naţionale şi internaţionale de informatică au venit în timp, începând cu clasa a 5-a şi continuând în fiecare an. Nu cred că există o “reţetă” anume pentru aceste reuşite. Tot ceea ce am făcut a fost din pasiune, din bucuria de a lucra şi de a învăţa lucruri noi.
• Mariana Predeleanu: Greutatea este o apreciere variabilă, subiectivă, atribuită unei acţiuni. Consider că atunci când eşti dedicat şi angajat în ceea ce faci nu se pune problema „Cât de dificil este?”, ci „Cât de dispus sunt la sacrificiu?”.
În ceea ce priveşte „reţeta succesului”, încă din clasa a IX-a mi-am însuşit o maximă, pe care doamna dirigintă ne-o repeta pasional: „Per aspera, ad astra”. Mai tâziu aveam să înţeleg şi să mă confrunt cu semnificaţiile sale reale.
• Robert Niţă: În mod cert, nimic nu se obține fără efort sau fără pasiune, indiferent de înzestrarea genetică. Totuși, nu pot spune că mi-a fost „greu” în acești ani, pentru că, pe lângă faptul că am dezvoltat o pasiune evidentă pentru istorie, mi-am găsit motivația constant în dorința de cunoaştere, în latura intelectivă a existenței, și în oameni la care am ajuns să țin enorm. Nu cred că există o „rețetă” a succesului, cum nu cred că există un unic drum corect şi drept pentru fiecare om, cum nu cred că există o idee care să esențializeze adevărul general. Tot ce pot să spun este că motivația trebuie căutată în orice, iar atunci când pare că nu se mai găsește în nimic, atunci trebuie generată prin forțe proprii. Pasiunile sunt întotdeauna surse infinite de motivație și trebuie exploatate la maximum.
4. Cum aţi caracteriza, în trei cuvinte, generaţia căreia îi aparţineţi?
• Tudose Maria-Alexa: Mie nu îmi place să caracterizez oamenii în câteva cuvinte, dar sigur ne vom aminti că am fost generaţia care nu a terminat liceul cu o paradă în curtea şcolii.
• Mariana Predeleanu: Tenace, abilă şi îndrăzneaţă.
• Robert Niţă: Fiecare generație vine cu plusurile şi cu minusurile sale. Generația din care fac parte este fără dubii una hotărâtă, care va aduce cu ea o revoluție în mentalitatea colectivă. Cred că se delimitează de cele anterioare printr-o vitalitate care se naște din individualitate. Am întâlnit foarte mulţi oameni deosebiți, cu idei originale, pasiona(n)ți şi mai ales deschiși spre dialog, care vor aduce o schimbare. Desigur că nu e totul atât de roz şi există încă urme de ignoranță și de egoism, însă cred într-o tendință de ameliorare a societății prin generația noastră.
5. Ce anume a contat cel mai mult în alegerea făcută privind continuarea studiilor?
• Tudose Maria-Alexa: Am ales să îmi continui studiile la University of Oxford, care conform Times Higher Education World University Rankings 2020, este cea mai bună din lume în domeniul Computer Science. Am făcut această alegere datorită prestigiului universităţii, a calităţii academice şi pentru a cunoaşte un sistem de educaţie diferit, pe care îl consider mai potrivit pentru mine.
• Mariana Predeleanu: Sunt mulţi factori care au contribuit în luarea acestei decizii, iar pe parcurs au apărut unii noi, care au întărit-o. Un factor major este pasiunea pentru sistemul juridic. Aspir să profesez în domeniu, în serviciul statului, să contribui la susţinerea echilibrului „balanţei” justiţiei, iar Academia de Poliţie „Al. I.Cuza” este alegerea optimă, care-mi oferă aceste posibilităţi.
Alt factor este sprijinul moral deosebit pe care l-am primit din partea părinţilor, dar şi al unor cadre didactice, între care doamna profesoară de Istorie. Faptul că mi-au validat idealul, că l-au transformat în verosimil, a fost suficient ca să mă determine să-i dau contur.
• Robert Niţă: Vreau să precizez că alegerea pe care am făcut-o nu e una ușoară și motivația e complexă. Firește că se naște dintr-o pasiune, dar prin decizia pe care am luat-o -și anume de a-mi urma studiile la Academia de Poliție – intenționez să lucrez în special la aspecte ce țin de personalitatea mea. În plus, din moment ce am de gând să urmez Facultatea de Științe Juridice şi Administrative, specializarea „Drept”, în cadrul Academiei, o să îmi asigur și posibilități de a evolua în plan profesional. În orice caz, mi-am impus ca, indiferent de drumul pe care o să îl urmez, să investesc toate resursele și toată energia de care dispun pentru a fi mândru de rezultatele mele.
– Unde vă vedeţi peste 10 ani ?
• Tudose Maria-Alexa: Sigur voi continua în domeniul informaticii, întrucât este un domeniu de mare perspectivă. Tot ce îmi doresc pentru viitor este să pot să fac ceea ce îmi place, să am parte de provocări noi, care să îmi aducă satisfacţie pe plan personal şi profesional.
• Mariana Predeleanu: Mă văd reprezentând şi apărând interesele Inspectoratului General al Poliţiei Române în faţa unei instanţe judecătoreşti şi chiar obţinând câştig de cauza în acest sens!
• Robert Niţă: Îmi este foarte greu să dau un răspuns concret la această întrebare, din moment ce țin foarte mult la principiul „Carpe diem”. Dar dacă ar fi să descriu în linii generale felul în care cred că voi evolua în următorii zece ani, atunci îmi imaginez un individ mult mai stabil, dar cu aceleași idealuri şi principii la care ține încă din adolescență, care lucrează neîncetat la el și care își caută în continuare inspirația şi motivația pentru a excela.
* * *
Trei tineri şi, prin ei, o generaţie care merită toată încrederea, aprecierea şi susţinerea. Îşi doresc să evolueze, să fie ei înşişi mândri de rezultatele obţinute, iar pentru asta nu se tem nici de provocări, nici de sacrificii…