Nicoleta Dumitrescu
Un fost primar din judeţul Vrancea este bun de plată – peste 145.000 de euro- pentru că, în timpul mandatului său, clauzele unui contract nu au fost respectate. Nu este primul caz de acest gen, administraţiile locale din ţară fiind pline de astfel de bube, numai că ineditul din cazul menţionat este că fostul primar a încercat într-un mod tragi-comic să-şi apere greşeala, spunând că, la vremea respectivă, nu a ştiut ce semnează pentru că…nu avea ochelarii la el! Prin urmare, a semna…ca primarul nu este doar aşa, o vorbă în vânt, numai de dragul de a-i şicana pe cei ajunşi la conducerea unei comunităţi care au uitat de ceea ce au promis, dând rateu după rateu!De regulă, aleşii – care fac parte din tagma politicienilor – îşi pun ochelari ca să aibă privirea ageră doar atunci când au interes propriu, fără să mai conteze faptul că, de la o poştă, se vede că în urma lor lasă afaceri cusute grosolan cu aţă albă!
Oricum, nu mai este de mult timp o noutate faptul că, odată prinse funcţiile, aleşii – fie ei locali, fie parlamentari – schimbă macazul priorităţilor după cum bate vântul în steagul partidului care i-a susţinut. Dovadă sunt vremurile de astăzi, când, după două luni de când mai toată suflarea, pe perioada stării de urgenţă, a stat liniştită în case, acum politicienii fac o gălăgie de nedescris. Explicaţia e simplă, la uşă bat alegerile locale şi cele parlamentare, iar totul se face pe faţă, fără niciun fel de protecţie, deşi, în continuare, pentru reducerea numărului de îmbolnăviri cu noul virus, purtarea măştii, în spaţii închise, este o cerinţă.
Aşa se face că, odată ce s-a considerat – din punct de vedere politic – că pandemia nu mai este chiar aşa de speriat, politicienii au început să-şi încordeze bicepşii şi să arate, mai ales din punct de vedere vocal, de ce pot fi ei în stare. Iar ameninţările curg, râuri- râuri, mai abitir ca apele ce s-au umflat, inclusiv zilele trecute, în urma ploilor torenţiale, uitându-se, aşa cum era de altfel şi de aşteptat, de toate ideile care se ţesuseră , pe vremea pandemiei, pentru salvarea României, inclusiv din punct de vedere economic.
Iar situaţiile sunt destule, inclusiv cele din această săptămână, un exemplu fiind faptul că, în Senat, impozitarea pensiilor speciale cu 90% a căzut la vot, asta după ce, cu luni bune în urmă, nu puţini erau cei care care considerau tăierea acestor privilegii un lucru de bun simţ. A venit însă relaxarea după starea de urgenţă, s-a uitat mult din ceea ceea ce s-a promis, iar acum, pentru că e cazul de revenire la stadiul „care pe care”, cei din opoziţie şi de la putere dau senzaţia că s-au urcat, din nou, în ring.
Iar ca şi când ar da impresia că sunt bine antrenate, ambele tabere încearcă să facă dovada că au deprins noi tehnici de luptă, chiar cu armele adversarilor. Un exemplu este acela că tabăra opoziţiei de pe acum anunţă că nu va vota prelungirea stării de alertă, aşa cum cer Guvernul şi şeful statului, noile cazuri de persoane infectate nereuşind să-i convingă nici în ruptul capului pe unii dintre sceptici, care sunt de părere că inclusiv numărul de îmbolnăviri ar fi umflat din condei. Pe de altă parte, nici nu avea cum să nu-i apuce dorul pe politicieni să urce în rig şi să arunce cu pandemia de podea, atât timp cât le sfârâie deja picioarele după strângerea de voturi, în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare. În fapt, asta este miza: relaxarea şi în teritoriu, pentru campania electorală, pentru că este exclus ca să aduni voturi pentru candidaţii care stau la doi metri de electorat şi cu masca de protecţie pe figură!
