Florin Tănăsescu
Am devenit amic cu Sisif. Prietenia noastră s-a cimentat atunci când mi-a povestit: „Cu limbă de moarte, tata mi-a spus să îi duc munca de o viaţă la bun ne- sfârşit. Să urc, dacă nu pe un munte, măcar pe un deal subcarpatic, o piatră uriaşă care mereu coboară. M-am săturat să aud piatra – bolovan zicând: „Nu te mai obosi, lasă că merge şi aşa!” M-am enervat când, într-o noapte, drobul de sare – aşa îl numesc acum pe bolovan! – panicat, mi-a zis: „Ei, nu te mai agita. Om trăi şi om vedea!”.
Scârbit – şi aici l-am înţeles – a oprit ”ţara- bolovan – drob de sare” în pantă. A proptit-o cu o zăbrea de gard. Şi-a aprins o ţigară. I-am dat şi eu o cafea. Schimb de amabilităţuri. Şi de tristeţi.
– M-am săturat, prietene, de „Lupta cu inerţia”, îmi spune, citând din Labiş. Am obosit să mai conving pe cineva că există idealuri şi deasupra nivelului mării. Înţelegi?
– Poate!
– Am 31 de ani. Neîmpliniţi. Nu mai suport să ies în stradă şi să împing letargia altora. Fireşte, nu a tuturor. Nu mai pot să aud cum alţii mă vorbesc unii pe la spate – cum este obiceiul locului – „Ce mai vrea şi ăsta? Ne este bine şi-aşa”. Aşa că, m-am decis: vreau să-mi fac şi eu un viitor.
– Te căsătoreşti?
– Nu. Mă fac frate cu dracu’. Întorc armele. Trec în tabăra adversă. Vreau să fiu domn. Înţelegi? Mă ajuţi? Te fac consilier pe probleme de iluzii în van.
– Te înţeleg, dar mă ia cu friguri. Te ajut, fiindcă îţi sunt dator pentru efortul depus timp de 31 de ani. Neîmpliniţi. Nu, nu vreau postul de consiler al iluziilor care mor din faşă.
– Cum să-mi fac intrarea în lumea asta bună, a voastră? Cum pot ajunge să îmi bat joc de voi? Mai pe româneşte, cum să ajung în Parlament?
– Ai telefon mobil. Trimite un SMS la partidul care este deja pe stâncă, în vârf. Scrie aşa: „Daţi-mi o drujbă şi voi reteza toată speranţa din ţara asta”.
– Atât?
– Ei, pentru a fi sigur de succes, deschide-ţi şi cont pe Facebook. Trece la prieteni membrii amintitului partid. Blochează-i pe cei care nu sunt de partea ta. Păstrează- i pe cei care îţi dau like. Cunoaşte-i personal pe cei care îţi comentează: „În tine ne e nădejdea să facem o epavă din România”.
– La poza de profil ce trec?
– Aici este, într-adevăr, o problemă. Îţi trebuie mai multe. Nu ştii cum vor fi vremurile. Important este să ai masca adecvată pentru orice schimbare de regim. Important este să te îmbraci în costum. Obligatoriu, cravată. Pe diagonală, o eşarfă tricoloră. Cu eşarfa ne-ai dat pe spate şi pe noi, şi pe ăştia de scuipă seminţe în capul nostru. Fariseii zilelor, lunilor, anilor, 31 la număr. Neîmpliniţi încă. Pe fundal, să apară vopsit gardul. Înăuntru, eşti tu, leopardul.
– Ce zici, să pun şi conturul cu harta ţării în spate? Să creadă votanţii că îmi pasă.
– Bună idee. Deja ai făcut primul pas spre iadul vieţii noastre. Primul pas pe drumul pardosit cu intenţii rele. Nu, nu bune, cum scrie în cărţi.
Sisif dispare. Probabil că deja este unde şi-a dorit. Sigur şi-a luat un pseudonim. Îl înţeleg. A obosit în lupta cu inerţia. În timpul ăsta, România stă în pantă, ţinută de-o proptea. Cât o mai rezista şi ea.
Primesc un SMS. E de la noul Sisif. Scrie: „Iubesc România. Am drujbă. Retez şi speranţa, şi propteaua”.
