Curtea Constituţională a României (CCR) a decis miercuri că prevederile art. 28 din OUG 1/1999, prin care au fost stabilite amenzile pentru nerespectarea restricţiilor în perioada stării de urgenţă, sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, iar stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a poliţiştilor, potrivit Agerpres.
Curtea Constituţională a României (CCR) a admis, astfel, în parte, sesizarea Avocatului Poporului asupra Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului prin care se reglementează cuantumul amenzilor pe perioada stării de urgenţă, au precizat, pentru AGERPRES, surse din CCR.
CCR susţine, într-un comunicat de presă, că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale.
În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. Or, Curtea constată că dispoziţiile art.28 alin.(1) prin sintagma ‘nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie’ califică drept contravenţie încălcarea obligaţiei generale de a respecta şi de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională”, spune CCR.
Pe de altă parte, judecătorii constituţionali consideră că lipsa de claritate a prevederilor OUG 1/1999 face ca poliţiştii să aplice în mod arbitrar amenzile.
„În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fii stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei”, precizează CCR.
Mai mult, consideră judecătorii CCR, prevederile art. 28 din OUG 1/1999 stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală.
În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede că acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă.
„În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum şi principiul restrângerii proporţionale a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituţie”, se arată în decizia CCR.
Tot miercuri, CCR a decis că OUG nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă este neconstituţională, în ansamblul său.
În esenţă, CCR declară că restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale nu se poate face prin ordonanţe de urgenţă, ci printr-o lege organică adoptată în Parlament.
