Sfântul Constantin a fost fiul împăratului Constantius Chlorus şi al Elenei. S-a născut la 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astazi, Nis, în Serbia). După moartea tatălui său din 304, a fost proclamat împărat. Intră în conflict cu Maxenţiu, fiul împăratului Maximian, pentru că acesta dorea să ocupe funcţia pe care el o deţinea.
În ziua premergătoare luptei cu Maxenţiu, în anul 312, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă şi o inscripţie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Noaptea, în vis, i se descoperă Hristos şi-l îndeamnă să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. Constantin va ieşi biruitor din luptă.
În anul 313, va da un decret prin care va opri prigonirea creştinilor şi, astfel, creştinismul devine religie permisă în imperiu. Religia creştină va deveni religie de stat, în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).
Amintim că în vremea împăratului Constantin s-a ţinut primul Sinod Ecumenic, la Niceea în anul 325, unde a fost înlăturată erezia lui Arie şi s-au alcătuit primele articole din Crez.
Împăratul Constantin a murit în anul 337, la zece ani de la trecerea la cele veşnice a mamei sale.
Împărăteasa Elena, mama sfântului Constantin, este cea care a descoperit, pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Hristos. A zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri.
