Alexandra, muceniţa lui Hristos Dumnezeu, era soţia împăratului Diocleţian. Văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, și s-a mărturisit pe sine creştină.
De aceea a fost dusă la închisoare. Dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare, s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul.
Iar Apolo, Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, crezând în Hristos şi murind pentru El, au crezut şi ei în Hristos.
Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, neiiindu-i milă de însăşi femeia sa. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare.
Gândindu-se împăratul noaptea ce moarte merită aceștia, dimineaţa i-a scos din temniţă. Codrat a poruncit să fie omorât, iar Apolo şi Isachie au fost trimiși din nou la închisoare și acolo să fie înfometați. După câteva zile, fiind istoviţi de foame, şi-au dat și ei sufletele lor Domnului.
