Sfântul Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului şi a făcut parte dintre cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea.
După moartea Sfântului Apostol Iacob, vărul sau, Sfântul Apostol Simeon a fost numit Episcop al Ierusalimului, păstorind până la o vârstă înaintată. Potrivit istoricului Eusebiu, acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. Tradiţia spune că, atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani. Izbucnind în Palestina o persecuţie atât asupra iudeilor, cât şi asupra creştinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins şi supus la chinuri cumplite. Sfântul Apostol Simeon a murit fiind răstignit asemenea Domnului.
În jurul anului 106, a început prigoana declanşată de împăratul Traian, când, la ordinul consulului Attikus, au fost persecutaţi nu numai creştinii, ci şi toti urmaşii lui David. Tot atunci, câţiva eretici pe care îi combătuse în trecut l-au denunţat romanilor pe Sfântul Ierarh Simeon, episcopul care timp de 26 (sau 23) de ani şi-a păstorit neîncetat turma. A fost supus la torturi de tot felul timp de mai multe zile, arătând atâta îndrăzneală, încât consulul şi ceilalţi se întrebau cum de acel bătrân în vârstă de 120 de ani putea să îndure astfel de chinuri. Cu toate acestea, l-au condamnat la moarte prin răstignire. Cu bucurie că urmează morţii Domnului, Sfântul Simeon s-a învrednicit să primească în cer cununa de biruinţă a muceniciei.
