Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Primul sportiv cunoscut al comunei Aluniş a fost… un boxer. Iată un material apărut în cotidianul Gazeta Sporturilor din 29 iulie 1943, în care a fost omagiat acest sportiv: Să ne cinstim eroii – „Cupa Moiceanu”: Doi boxeori amatori şi-au disputat Duminică, în gala din calea Văcăreşti, cupa „Sergent erou Ioan Moiceanu”. Cel în memoria căruia a fost disputat trofeul, a fost un pasionat al sportului cu mănuşi. Născut în 1918, în comuna Aluniş, judeţul Prahova. Ioan Moiceanu a cunoscut sportul în Capitală, activând sub culorile clubului „Jean Constantinescu”. La declararea războiului sergentul T.R. Ioan Moiceanu – ostaş într’un regiment de artilerie – a plecat spre Răsărit. Rănit, la 18 August 1941, la Dancova – Ucraina. Moiceanu a stat câtva timp în spital, pentru ca intrat din nou în focul dreptăţii, să cadă eroic la datorie. Boxul şi-a sărbătorit Duminică – graţie gestului făcut de domnul Adam Moiceanu, fratele eroului. Gestul domnului Moiceanu ar trebui imitat. Sunt doar atâţia sportivi eroi căzuţi în Est”. Unii localnici susţin că fotbalul organizat în localitate a apărut în primii ani de după Primul Război Mondial, când a fost înfiinţată prima echipă în comună, care ar fi purtat numele de Gloria Strâmbeni – după numele fostului sat pe care localnicii încă îl mai numeau Strâmbeni, dar nu există nicio relatare în presa vremii (gruparea nu apare nici în scriptele F.S.S.R.) şi aceasta cred că a fost doar o simplă selecţionată şcolară a satului, care a disputat câteva jocuri demonstrative. Rămasă, pe plan sportiv, ultima comună de pe „Valea Slănicului” care nu îşi înfiinţase încă propria echipă de fotbal, vara lui 1959 a însemnat şi aici debutul oficial al echipei, „botezată” după un nume la modă al vremii – „Progresul”. Atunci, un grup de tineri conduşi de Petre Bîgiu şi Ion Maftei a amenajat un nou teren de fotbal. Comuna mai beneficiase de un spaţiu amenajat, unde se mai disputaseră în urmă cu ceva timp câteva jocuri demonstrative, dar acesta a fost ocupat devenind spaţiul „târgului de vite” din localitate. Şi, astfel, pe malul pârâului Aluniş, pe locul unde se afla o „bătrână livadă” plantată cu nuci, după sute de ore de „muncă voluntară” susţinute de localnici, s-a amenajat noul teren de fotbal, pe care Progresul îşi dispută astăzi jocurile de acasă. „Noua” echipă, din rândurile căruia au făcut parte Valerică Dumitran, Octavian Ioniţă, Gheorghe Popa, Petre Bîgiu, Oneică Barbălată, Ionel Şoferu ş.a., n-a rezistat decât cinci ani (1959/64), după care s-a desfiinţat şi cei mai mulţi dintre jucători s-au transferat la echipele din comunele limitrofe (Vărbilău, Bertea, Ştefeşti, Livadea).
După şapte ani, mai precis în anul 1971, Progresul a reapărut în circuitul fotbalului teritorial din centrul Vălenii de Munte, avându-i ca antrenori pe Ion Ionică şi Stan Preda, iar din lotul de jucători care s-au reînscris şi au participat la campionatul 1971/72 au făcut parte următorii: George Enescu, Aurel Istrate – Vasile Popescu, Sică Buric, Gheorghe Pană, Stelian Pantazi, Constantin Dedu, Vasile Popa, Ion (Nelu) Pavelescu, Ion Vişan (Dogaru), Vasile Drăghici, Ion Nedelcu, Constantin Coman, Sandu Moisescu, Gheorghe Manole, Ion Mihai, Nicolae Iordache, Vasile Popescu, Gheorghe Pascu, Constantin Nuţu, Aurelian Voicu, Vasile Zaharia, Ion Neguţ, Ion Ghergheli, Murinel Vişan, Gheorghe Ioniţă (Ciucarel). În ediţia 1974/75 echipa n-a mai fost înscrisă în Campionatul Teritorial Vălenii de Munte, seria Slănic, dar a revenit în sezonul următor, având antrenor pe Vasile Popa. După 10 ani, în 1981, din lotul echipei Progresul Aluniş condus de acelaşi antrenor – Ion Ionică- au făcut parte următorii jucători: Lucian Istrate, Vasile Ioniţă, Aurelian Vişan, Mişu Pascu, Ion Şerban, Ion C. Istrate, Nicolae Rotaru, George Şerban, Constantin Florică, Aurel Ioniţă, Ion Dogaru, Nicu Ioniţă, Dorin Paraschiv, Ion Scafa, George Pană, Gheorghe (Gioe) Maftei, George Şerbănică, Aurel Istrate (Pîrtocică), Aurel Dogaru şi Paul Dumitran. Timp de 22 de ani, formaţia din Aluniş n-a obţinut performanţe notabile, dar s-a aflat an de an la startul competiţiei teritoriale. După un sezon de pauză (1992/93), cele două sate vecine (Livadea şi Aluniş) au realizat o fuziune, care a însemnat „pasul înainte”, promovarea în Liga a II-a judeţeană (al treilea eşalon valoric din fotbalului judeţean). Un sezon (1993/94), echipa a evoluat sub numele de Voinţa Progresul Aluniş, disputând, timp de un an, jocurile socotite acasă pe terenul celor din satul Livadea. În perioada 1996/2000, echipa a fost din nou desfiinţată. După reînfiinţare, a evoluat în Liga a II-a judeţeană şi, în vara lui 2002, avându-l ca preşedinte pe Paul Dumitran, a realizat o bună performanţă, promovarea (de pe locul secund) în Liga I – judeţeană Prahova (eşalonul doi al fotbalului judeţean). După sezonul 2007/08, Progresul Aluniş a obţinut promovarea în „campionatul de elită” al fotbalului prahovean prin ocuparea locului doi (locul I – Tinereţea Izvoarele – neavând drept de promovare – fiind echipă satelit), aceasta fiind cea mai bună performanţă din istoria echipei Progresul. Pe parcursul acestei ediţii de campionat a rulat următorul lot de jucători: Dan Rotaru, Florentin Cristian Ene – Mihai Bratu, Vasile Popescu, Marian Moroiţă (cpt), Adrian Ion, Marius Cătălin Voicilă, Gheorghe Radu, Costin Moroiţă, Bebe Ioniţă, Daniel Dumitrache (fost jucător în Divizia A), Marcel Bontu, Alexandru Bîgiu, Ion Călin, Cristian Boca, Gabriel Frîncu, Emil Dumitran, Irinel Adrian Lefter, Gabriel Gherghe, Daniel Ibrian, Adrian Marian Muşat, Nicolae Simion, Irinel George Ungureanu, Cosmin Alexandru Tăbăraş, Laurenţiu Vasile – Dănuş. Antrenor- Gheorghe (Gioe) Maftei, preşedinte -Paul Dumitran. După un nou sezon de pauză (2010/11), echipa reapare în Liga C, seria Slănic şi obţine promovarea în Liga B – Prahova, eşalon în care activează şi în prezent.
