Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei, unde a întemeiat un aşezământ monahal, prezent şi în zilele noastre.
În aşezământul monahal de la Ierihon, Sfântul Gherasim a aşezat anumite rânduieli în mănăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii aveau obligaţia să stea în chiliile lor şi să împletească preşuri şi coşniţe din trestie. În tot acest timp, nu avea voie să aprindă focul şi să se hrăneasă doar cu puţină pâine uscată şi curmale.
Uşa chiliei trebuia să rămână în permanenţă deschisă, astfel încât oricine ar fi vrut să poată să intre şi să ia orice doreşte. Sâmbăta şi duminica se adunau în biserica mănăstirii. În aceste zile ei aveau masa de obşte, cu puţine legume şi puţin vin, spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele stareţului lucrul lui săvârşit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. Sfântul Gherasim însuşi se conforma acestor rânduieli, fiind un exemplu pentru toţi.
