Sfântul Mucenic Codrat a fost născut în munţi, din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor din secolul al III- lea. După naşterea acestuia, mama sa Rufina, o femeie binecredincioasă, a trecut la cele veşnice. Codrat a fost hrănit în chip minunat: un nor îi picura rouă în gură. După cum Dumnezeu i-a hrănit pe israeliţi cu mâna în pustie, nici pe Codrat nu l-a lăsat să piară de foame în sălbăticie. A fost hrănit în acest mod până ce singur a putut a se hrăni cu verdeţurile pustiei.
La vârsta de 12 ani ajunge în cetate şi este crescut de o familie de creştini. Va studia medicina şi va ajunge să-i vindece pe bolnavi atât cu remedii trupeşti, cât şi cu cele duhovniceşti. Când împăratul Deciu (249-251) porneşte lupta împotriva creştinilor, Codrat este aruncat în temniţă, împreună cu prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent. Pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos, au fost condamnaţi la moarte.
