Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea au fost conducători în armatele împăratului bizantin Teofil (829-842). Când musulmanii au asediat oraşul Amoreea (în Galicia, Asia Mică), au luat în sclavie pe cei 42 de comandaţi, împreună cu alţi creştini. Comandanţii au fost închişi în temniţă timp de şapte ani, în vreme ce toţi ceilalţi creştini au fost fie vânduţi ca sclavi, fie ucişi. În timpul celor şapte ani de temniţă, comandanţii au fost sfătuiţi de musulmani să îmbrăţişeze credinţa islamică.
Când aceştia le-au grăit comandanţilor: „Mohamed este adevăratul proroc iar nu Hristos,” comandanţii au răspuns: „Dacă aţi avea doi care se ceartă pentru un câmp, cum că este al lui, unul având mulţi martori care adeveresc aceasta, iar celălalt nici unul, ce aţi zice, că al cui este câmpul?”. La acest răspuns, şefii musulmani au zis: „Fără îndoială că al celui cu mulţi martori.” Atunci, comandanţii au mărturisit: „Drept aţi răspuns. Aşa este şi cu Hristos şi cu Mohamed al vostru. Hristos are mulţi martori: Prorocii din vechime, Moise şi Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Mohamed însă nu are ca mărturisitor decât pe el însuşi.”
Prizonierii au rezistat la toate ofertele şi la ameninţările musulmanilor, iar după multe chinuri au fost ucişi pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos.
