Lucian Avramescu
Duc îngerii buna vestire-n cer
Cică ar fi ajuns acum pe Marte
Doar pe pământ bune vestiri n-ajung
Fiindcă planeta noastră-i prea departe
Viruși alergici iama dau prin toate
Se calcă în tramvaie pe bombeu
Plimbarea-i interzisă pe pământ
N-am voie să mă văd nici eu cu eu
Nu-s consemnat de azi în garnizoană
Plutonier al viselor nătânge
Planeta toată-n dublă carantină
Pe umărul meu ca o mamă plânge
Ce-i de făcut? Nimic, nimic desigur
Așa-i de când ne naștem spre a fi
Dar nimeni nu ne spune că din leagăn
Primim sentinţa primă de-a muri
Sucombă firme, stau la sol planoare
Dau faliment iluziile toate
Pe uliţa cu fanţi ce dănţuiau
Gem stâlpii porţii de singurătate
Toate au căpătat acum un nume
Nimeni nu știe ce-i pitit în el
Balaurul cu corn de minotaur
Sau, phiu, coronavirusu-i un miel
Invenţie a unui gând mișel?
