Ieri, în nebunia generate de efectele coronavirusului, inclusiv în media, undeva în jurul prânzului, a apărut vestea teribilă a unui deces fără legătură cu pandemia actuală! Martin Tudor, fotbalist important al Ligii I, unde a activat timp de un deceniu, devenit apoi antrenor cu portarii la cel mai înalt nivel, s-a ”stins” din cauza unui infarct!
Despre acesta se știa că a mai avut ceva probleme cardiace, în anul 2019, când antrena la Concordia Chiajna, firul vieții acestuia oprindu-se ieri, dramatic, într-un apartament din Reșița…
Martin Tudor s-a născut la Avrig, pe 10 iunie 1976. A debutat în Divizia A, la Jiul Petroșani, la 20 de ani, pe 14 iunie 1997, într-un meci Jiul – Petrolul 0-1. Culmea, și al doilea său joc în Liga I a fost tot împotriva Petrolului! Asta după ce, în 1997, Martin Tudor a semnat cu Olimpia Satu Mare, la primul joc în Liga I al sătmărenilor, după promovarea din ”B”, acesta reușind să apere un penalty executat de petrolistul Goe Matei, într-o victorie istorică a Olimpiei, scor 3-0… După doar doi ani a ajuns la Steaua , unde a jucat până în 2005, bifând 126 de partide în prima ligă, dintre cele 184 jucate în total! A strâns 8 meciuri în competițiile continentale pentru gruparea bucureșteană, dintre care două în sezonul 2004-2005, când echipa s-a calificat în primăvara europeană, tot cu Steaua câștigând și două titluri (2001 și 2005) și o Supercurpă. De-a lungul carierei sale au urmat cluburile CFR Cluj și U Cluj, de unde s-a retras din activitatea de jucător, în anul 2008. A devenit apoi antrenor cu portarii, în CV-ul său ca tehnician fiind nume importante, precum FCSB, U Craiova, Al Ittihad, Daco-Getica, CSM Reșița, FC Voluntari, Sportul Snagov, CSU Craiova, dar și Naționala României!
„Un băiat corect, vesel, devotat”
Printre cei care l-au cunoscut bine pe Martin Tudor, fiindu-i coleg atât ca jucător, la FCSB, cât și ca antrenor (au lucrat amândoi alături de Victor Pițurcă la Națională și la Al Ittihad) se află și Valeriu Răchită. 
”Nu mi-a venit să cred când am auzit. Un prieten adevărat, un coleg de mare caracter, cu foarte multe calități – muncitor, onest, optimist, cu care nu aveai cum să te superi. Dedicat fotbalului, concentrat pe activitatea sa, își făcea ușor prieteni – Oprița și Florentin Dumitru erau printre cei mai buni amici ai săi. A trecut cu capul sus prin încercările vieții, păcat de tinerețea și cariera pe care o avea înainte, pentru că era și un antrenor apreciat, dovadă că Victor Pițurcă l-a ținut alături. Este un moment de mare tristețe, pentru toți cei care l-au cunoscut” – spune Vivi despre cel trecut în neființă, ieri, Liga Profesionistă de Fotbal și Federația adresând mesaje de condoleanțe în memoria celui dispărut atât de neașteptat.
