Rodica Paraschiv
Deputat PSD Prahova
Înainte de a intra în panică din cauza coronavirusului, din cauza gripei sezoniere sau a altor boli transmisibile, ar trebui să ne gândim cât mai serios la problema pe care o ridică, moment de moment, mișcările tectonice din zona seismică Vrancea.
4 martie 1977 – 4 martie 2020. Astăzi se împlinesc 43 de ani de la acea zi neagră care va rămâne pentru totdeauna înscrisă în istoria țării noastre, o zi în care unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate pe teritoriul României a pus la pământ zeci de mii de case, blocuri, sedii de instituții și, mai presus de atât, a lăsat în urmă zeci de mii de răniți și persoane decedate.
1.578 de oameni și-au pierdut viața în România și alte peste 11.000 de persoane au fost rănite, majoritatea din cauza prăbușirii clădirilor. Cutremurul din 1977 a pus la pământ sau a avariat grav, conform datelor vremii, 32897 de locuințe și a afectat 763 de unități industriale.
Sunt cifre care ar trebui să ne pună serios pe gânduri, deși, în intervalul care a trecut de la cele mai mari cutremure ale secolului trecut – din 1940 și din 1977 – s-au modificat destul de mult standardele de proiectare și de construire din România.
Potrivit specialiștilor Institutului Național pentru Fizica Pământului, “România este o ţară cu potenţial seismic ridicat, aspect evidenţiat de studiile de hazard seismic şi de prevederile codului de proiectare seismică P100. Practic, în orice moment se poate produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în Zona Seismică Vrancea, la adâncimi între 60 şi 180 km”. Și, dacă luăm în calcul și faptul că în zona Vrancea au loc cel puțin două mari cutremure în fiecare secol, ne aflăm în situația de a ne întreba – a câta oară? – dacă am mișcat ceva pentru a ne pune în siguranță locuințele, pentru propria noastră protecție, în cazul apariției unui seism puternic.
Răspunsul este simplu: nu, nici noi, ca persoane, nici autoritățile, nu am făcut mai nimic pentru ca numărul victimelor și cel al clădirilor distruse în urma unui cutremur devastator să fie cât mai reduse.
Ca inginer constructor, dar și în calitate de parlamentar al României, trag din nou un semnal de alarmă în această privință. Vorbim despre posibilele urmări grave ale unui seism, din cauza lipsei de responsabilitate. Nu este niciodată târziu să fim atenți cine ne proiectează și construiește casele, dacă sunt respectate toate normele în vigoare în domeniul construcțiilor și, mai mult decât atât, să ținem cont de prevederile care ne obligă în prezent să încheiem contracte cu un diriginte de șantier atunci când ridicăm o casă. Pentru că nu numai autoritățile și instituțiile publice au obligația să respecte legea, ci și proprietarii, fie ei persoane fizice sau persoane juridice.
De aceea, pentru propria noastră protecție, să construim cu autorizație, să apelăm la proiectanți și la constructori autorizați!
Pentru că, așa cum se spune, nu cutremurul omoară oameni, ci clădirile greșit proiectate sau prost întreținute!
