Florin Tănăsescu
La cinematograful sătesc rulează un film de cafteală. În punctul culminant se rupe pelicula. Mare scofală !, veţi zice.
Era, fiind taman momentul ăla de suspans când eroul principal – Winnetou – trecea prin Valea Morţii, iar şerpii încercau să-l muşte.
În cinematograful sătesc din Apostolache se fuma Carpaţi. Trag dintr-un chiştoc, dar cineva mă bate pe umăr. “E tata!”, tresar şi dau s-arunc ţigara. Aiurea, era chiar Winnetou.
– Îmi dai şi mie una?, mă-ntreabă apaşul.
La bufet se găsea şi Kent. 28 de lei pachetul. Dar cine-şi pemitea luxul ăsta ? Nici măcar Winnetou. I-am dat tot pachetul de Carpaţi fără filtru. Se miră mai întâi – “Unde-ai găsit din astea, de Timişoara? Sunt cele mai bune!” –, apoi desface tutunul şi începe să-l mestece. Deh, gusturile nu se discută! Doar timpurile se regretă…
Pelicula nu se lipea. Sala huiduia. Şi, evident, fuma. Ies cu eroul principal să ne oxigenăm plămânii. (Mi s-a părut mie sau a ieşit şi-un pui de şarpe după noi?)
– Facem un pic de mişcare?, mă-ntreabă Winnetou?
– Facem, cum să nu!
Lângă Căminul Cultural din Apostolache este şi-un teren de fotbal. Îi trag apaşului la poartă. Apără tot, mai ceva ca Oliver Kahn. Mă enervez şi, ca ghiolbanul, bag şpiţul în mingea cu şiret. “Înalţ zmeul”. Caut mingea prin bălării. Mă muşcă un şarpe. Strig ca disperatul. Winnetou nu se sinchisea. Mesteca tutunul “Made in Temeşvara”.
Apar al doilea şarpe, al treilea… Şi tot aşa… M-am prins. Nu doar Winnetou, ci şi şerpii au ieşit la drumul mare în momentul ăla, când s-a rupt pelicula. Învăluit în ceaţă, apaşul dispărea. Şerpii din Valea Morţii îşi făcuseră deja echipă de fotbal. Cred că “Parlament” îi zicea. Şi nu mă refer la marca de ţigări!
Un lucru ciudat: devin imun la muşcăturile târâtoarelor.
– Winnetou ţi-a dat o lecţie despre cum să supravieţuieşti, aud un glas.
– Tu cine eşti?
– N-ai văzut “Sub semnul lui Zorro”? Sunt Power Tyrone, tatăl Rominei Power. Şi-mi dă un pachet de Kent din ăla vechi, cu semnul castelului pe el.
Alt şarpe se urcă pe ceafa mea şi-mi şuieră: “De-mi dai votul tău, Romina, fata lui Tyrone… Ştii tu ce vreau să zic…”
În fum de “Carpaţi” învăluiţi sunt şi Căminul Cultural din Apostolache, şi Winnetou. Mingea cu şiret a fost înlocuită cu alta, marca “Tango”. Şerpii joacă fotbal nu doar pe terenul din Apostolache, ci în toată ţara. Suntem, aşadar, dincoace de anii ’90.
Romina cântă “Libertate, pe câţi ai făcut să plângă. Fără tine, câtă singurătate. Şi în numele tău, câţi nu se vor mai întoarce”.
Kentul cu castelul din Spania îl am şi‑acum în şifonier. Îl voi fuma cu Winnetou, care sper să se-ntoarcă odată şi-odată, să-i mai trag la poartă. Şi să fumăm un Kent adevărat.
L-aştept pe Winnetou aici! În voia sorţii şi în Valea Morţii.
