Florin Tănăsescu
Părintele iese din altar cu capul plecat. Stă cocoşat de zici c-a luat asupra lui toate păcatele celor prezenţi şi absenţi.
– Iubiţi credincioşi, nu sunt în apele mele, iar pământul îmi fuge de sub picioare. Îmi este imposibil să vorbesc despre Dumnezeu.
Babele se-nfioară. Dascălul se retrage într-un colţ şi suflă într-o lumânare de 33 de ori. Deşi lumânarea e stinsă de treijdeani.
Pilat din Pont încremeneşte cu mâinile împreunate a rugăciune, nu a spălare pe mâini.
– Este în toane proaste azi, dom’părinte !, se-aude un glas din cimitirul aflat gard in zid cu mănăstirea în care părintele îşi ţine pseudopredica. Deci, să-l iertăm măcar noi, morţii.
– Iertare îţi dăm şi noi, robii Celui de Sus, dom’părinte, încă vii! Du-te acasă şi fă-te bine! Duminica viitoare o să recuperezi predica de azi. Şi înmiit ne vei aduce bucuria în sufletele noastre. În sufletul neamului românesc.
– Mă cam îndoiesc, mă cam îndoiesc!, se-aude un cârâit din turla bisericii – ţară.
– Ce zici, mă?, întreabă Pilat, oprindu-se din spălatul mâinilor.
– Imperatore, n-ai auzit că părintelui îi fuge pământul românesc de sub picioare? Ce nu-i clar aici? Vrei să-ţi fac un desen?
Clopotniţa are un singur clopot. Bate şi pentru înmormântări, şi pentru cununii. Un singur clopot ajunge neamului ăsta. Ding-dang-dong! Acolo e şi-o masă de tenis, pe care Iuda joacă ping-pong cu viitorul neamului românesc.
Deasupra, roiesc vulturii. Agripina, cu sufletul la gură, urcă dealul. Ar putea fi Drumul Golgotei. Sau chiar este?
Strigă “La vulturi” să-i lase copilul în pace. Prea târziu. O dâră de sânge se prelinge. Apoi a doua, a treia, a o mie şi una… Fluvii de sânge devin afluenţii direcţi ai Dunării. Albastre, cândva. De-aia nu era părintele în apele sale.
– Noi?, croncăne amical hereţii. Ce vină purtăm? Gaşca noastră se-nvârte în cerc, femeie! Aşa cum faceţi şi voi, dar mai jos, mult mai jos decât noi.
Iscarioteanul lasă discuţia dintre vulturi si Agripina în coadă de şarpe ieşit la drumul mare. Coboară. Scotoceşte obraznic în Cutia Milei. Pardon, în cutie. Mila e ceva “rara avis” prin numita, fosta Românie.
Cu banii furaţi – nu-l mai acuzaţi, nu-i nici primul nici ultimul care ciordeşte în ţara asta! –
îşi cumpără un loc eligibil în Parlament. Îi mai rămâne şi ceva mărunţiş. Se duce la Sfinţii Doctori fără de arginţi. Îi corupe şi p-ăştia, că deh, şi iadul e pardosit cu intenţii mişto. Sfinţii doctori merg să vadă dacă părintele mai trăieşte. Şi dacă mai crede în Cel de Sus.
Dom’părinte e-n genunchi. E prins în flagrant, rugându-se la Dumnezeu. Citeşte un acatist, in rem, pentru izbăvire de nesimţire, orbire, şi-alte păcate ale neamului.
Iuda continuă jocul de ping-pong în clopotniţa-ţară. 3-0 e scorul partidei între Iscariotean vs Popor.
Game over !
