De râs în … familie!
– Dacă te doare dintele acela trebuie să mergem la un dentist. Sper că nu ți-e frică.
– Nu, tăticule.
– Așa te vreau, curajos. Să știi că dentistul nu-ți face nimic!
– Dacă e așa, ce rost mai are să-l deranjăm?
****
Tatăl este chemat la școală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, și mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie și văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieșit printr-o ușă pictată…
****
– Tăticule, de ce te-ai căsătorit cu mama?
– Vezi, nici măcar copilul nu înţelege de ce.
****
– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetița își întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetița îl studiază pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă.
Bunicul ei se întreba ce-i trecea fetiței prin minte.
Într-un sfârșit fetița zice:
– Știi ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
****
Familia merge într-un parc de distracţii şi la un concurs câştigă un ursuleţ de pluş. Tatăl îi strânge pe copii şi îi întreabă:
– Ia să vedem… cine este cel mai cuminte şi ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
Copiii, fără să stea prea mult pe gânduri, răspund în cor:
– Bine, tati… ia tu ursuleţul!
****
– Tatiii, ce e ăla „bărbat”?
– Păi… este un om puternic, care iubește, protejează și are grijă de familia lui!
– Supeer! Vreau să devin bărbat, ca mama!!!
****
Mama intră în dormitorul copilului să-l trezească pentru a pleca la școală, dar îl găseşte plângând.
– Fiule, de ce plângi? îl întreabă.
– Am visat că şcoala luase foc.
Mama încearcă să-l consoleze:
– Nu mai plânge, scumpul meu, era doar un vis.
– Tocmai de-asta plâng!
****
Un preot observă pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deși se chinuia de numa’, numa’.
Traversează și sună el, după care se apleacă spre micuț:
– Și acum ce facem, puișor?
– Acum… fugiiiiiiiim!
****
Întrebare la un post de radio:
– Cum pot să-mi învăț copilul cât înseamnă TVA-ul?
Răspuns:
– Mâncându-i un sfert din înghețată.
****
De ce spunem limba maternă și nu limba paternă?
– Fiindcă mama vorbește cel mai mult acasă.
Profesorul de matematică, de vorbă cu cei 3 elevi corijenți:
– Nu vă intră deloc matematica în cap. Dacă vreți să treceți clasa, faceți și voi câte o faptă bună săptămâna asta…
Trece o săptămână, ultima oră de matematică din an:
– Ei bine? Ia sa vedem, tu ce faptă bună ai făcut săptămâna trecută?, întreabă profesorul pe primul corigent.
– Domn’ profesor, eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Sună bine, nu extraordinar, dar… este bine la bătrânețe să fii ajutat. Tu? îl întreabă pe al doilea corigent.
– Domn’ profesor, și eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Ce coincidență, ați ajutat amândoi o bătrânică să treacă strada. „Într-adevăr, este o probabilitate destul de mare să fie mai multe bătrânici pe stradă”, se gândește profesorul. Ok, și tu?, îl intreabă pe al treilea corijent.
– Domn’ profesor, și eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Ei asta-i prea de tot, deci toți 3 ați ajutat câte o bătrânică să treacă strada?
– Nu câte o bătrânică, domn’ profesor! Aceeași bătrânică!
– Cum aceeași bătrânică? Nu era de ajuns unul să o ajute?
– Abia am reușit toți trei domn’ profesor, pentru că nu voia să treacă strada!
****
Tatăl vine de la creșă cu copilul și mama își pune mâinile în cap:
– Ăsta nu-i copilul nostru!
La care el, mirat:
– Ce importanță are, mâine tot la creșă îl duc!
****
– Ești condamnat la 10 ani de închisoare. Dorești să mai adaugi ceva?
– Vai de mine, domnule judecător, mai degrabă aș dori să scad!
****
– Aurul expus în aer liber suferă vreo schimbare?
– Da, domnule profesor.
– Într-adevăr! Și anume?
– O schimbare de proprietar.
– Tată, tu mi-ai povestit că odată te-au dat afară de la școală. E adevărat?
– Da, fiule. Dar de ce mă întrebi?
– Pentru că istoria se repetă…
****
Două mame stau de vorbă:
– Copilul meu nu plânge niciodată noaptea, pentru că atunci când începe să plângă, eu îi cânt un cântecel de leagăn şi adoarme instant!
– Şi eu îi cântam copilului meu, doar că vecinii mi-au zis că decât să îi cânt eu mai bine să îl las pe el să plângă!
****
Profesoara îl întrebă pe unul dintre elevi:
– Ionel, ia să vedem dacă ai învățat. Spune-ne ce știi despre oamenii preistorici.
– Păi… oamenii preistorici aveau copii foarte norocoși.
– De ce crezi acest lucru?
– Pentru că nu fusese inventată școala!
****
Aș vrea să fiu milionar, ca tatăl meu!
– Wow, tatăl tău e milionar?
– Nu, și el vrea să fie milionar!
****
– Fiule, eu voi pleca pentru câteva zile de acasă. În absența mea, tu vei fi bărbatul în casă.
– Bine, tată, dar întoarce-te repede, nu-mi place să spăl vasele.
****
Profesoara:
– Ionele, cum se numesc persoanele care continuă să vorbească altora, deşi e clar că în cele din urmă nu mai sunt interesate de discuţie?
Elevul: – Se numesc profesori, doamnă.
****
La școală:
– Luna este atât de mare încât ar încăpea să locuiască pe ea un milion de oameni.
Elevul:
– Și ce se întâmplă cu ei când e lună plină?
