Nicoleta Dumitrescu
Noul coronavirus pare că a adus cu el,în mod special în România, şi un soi special de Sărbători! Dar un soi aparte de Sărbători, sub amprenta drobului de sare plin de viruşi şi care ar sta, gata – gata, să se rostogolească fix pe sub nasul sensibil al românilor! Aşa că, de teama invaziei temutului coronavirus, de câteva zile, magazinele – în mod special marile magazine, de unde se poate face aprovizonarea numai cu coşurile cele mai mari – s-a umplut de cumpărători a căror primă grijă este, în aceste zile, să-şi facă provizii alimentare.
Iureşul aprovizionării pare că ar sta sub semnul unei eventuale apocalipse, dându-se impresia că, dincolo de toate, românii nu s-ar teme atât de tare că s-ar lipi viruşii de ei, ci mai degrabă că nu ar mai avea de-ale gurii, prin frigidere şi rafturile cămării, în eventualitatea în care ar fi nevoiţi – Doamne fereşte! – să zacă la pat! Ce este drept e că la alimentarea unei potenţiale îmbolnăviri în masă au contribuit cu succes, de când coronavirusul a trecut graniţa şi în statele europene, mai ales reţelele de socializare, exagerări de toate soiurile fiind redistribuite şi interpretate de fiecare după cum l-a dus capul. Iar unde a dus o asemenea situaţie s-a văzut cel mai bine pe rafturile magazinelor, care s-au golit cât ai zice peşte, conservele, uleiul, zahărul , apa, făina şi produsele de igienă având cea mai mare căutare.
Faptul că românii au început să plece urechea şi să acţioneze în consecinţă după ce au rumegat în grabă numai informaţiile care au circulat pe reţelele de socializare ar avea însă şi o explicaţie. Aceea că, sub lozinca faptului că informaţia circulă mai repede – ceea ce nu se poate contesta – cu ajutorul internetului, de o vreme bună încoace, pentru foarte multe instituţii publice, başca persoane cu funcţii publice din administraţie şi nu numai, când au ceva de transmis, prima grijă este să posteze informaţia doar pe facebook, de cele mai multe ori doar pe paginile de socializare personale, deşi, aşa cum este normal, instituţiile şi persoanele respective ar trebui ca mai întâi să transmită un comunicat de presă oficial, şi după aceea să apeleze şi la facebook. Însă, cum la mijloc este, de fapt, interesul imediat, având în vedere faptul că pentru cei mai mulţi „greutatea” activităţii a ajuns să constea mai degrabă în numărul de like-uri, aprecieri siropoase, inimioare, pupicuri, emoticoane de tot soiul, temenul „oficial” a picat şi el într-un nedorit derizoriu, contând mai degrabă, pentru un anumit portofoliu de…orgoliu personal faptul că sunt postate, la un anumit interval de ore, tot soiul de fotografii decupate din activitatea de peste zi. Şi atunci să ne mai mirăm de ce, în aceste zile, circulă, în paralel cu tot felul de viruşi, şi o adevărată epidemie de mesaje false? N-ar trebui să ne mai mire atât timp cât, iată, s-a ajuns în situaţia în care să fie rescrisă într-o formă aparte până şi renumita povestire a lui Ion Creangă – „Prostia omenească” – în condiţiile în care pare că un drob de sare plin cu viruşi stă gata-gata să cadă fix în capul acelora care acum golesc rafturile din magazine!
