Luiza Rădulescu Pintilie
Cine şi-ar putea închipui lumea de astăzi fără petrol? În civilizaţia contemporană, de la punerea în mişcare a maşinilor , a avioanelor şi a utilajelor la asfalt, cosmetice, coloranţi, fibre sintetice sau medicamente- continuând tradiţia medicinii vechi care vindea petrolul ca leac miraculos universal- nimic nu rămâne în afara „aurului negru”! Nu întâmplător în literatura de specialitate se spune că acesta apare „pretutindeni, universal şi multiplu, etern şi misterios” şi unul dintre argumente ar fi acela că el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Şi deşi exploatarea masivă a petrolului începe în secolul al XIX-lea, viaţa oamenirii e legată de „uleiul de piatră” – potrivit numelui latinesc al acestuia – din timpuri biblice. Când acum mai bine de două mii de ani înainte de Cristos, Noe a construit celebra arcă uriaşă la porunca lui Dumnezeu, se spune că, pentru a o face rezistentă la apă, acesta ar fi folosit smoală — un derivat petrolier.
În această atât de bogată şi de valoroasă istorie, România are locul său de întâietate în privinţa explorării şi exploatării petrolului, dar şi a studierii şi cercetării de specialitate. Iar zona Prahovei şi Ploieştiul au deţinut cea mai importantă poziţie pe harta exploatării petrolifere şi a prelucrării petroliere, adjudecându-şi meritat renumele de „patrie” şi, respectiv, „capitală” a aurului negru.
Toate aceste foarte succinte consideraţii îşi au argumentarea ştiinţifică, istorică, muzeală şi nu, în ultimul rând afectivă- fiindcă sunt multe generaţiile de români şi de prahoveni a căror viaţă a fost legată direct de această bogăţie, lucrând în acest domeniu- în singurul muzeu al petrolului din ţară şi printre puţinele din lume care funcţionează chiar la Ploieşti.
Iar la acest început de an 2020, muzeul are porţile larg deschise către toţi cei care vor să afle şi să înţeleagă istoria petrolului – ca urmaşi ai „fântânarilor” căutători de „aur negru”, cum erau numiţi, de exemplu, în Muntenia, oamenii care lucrau la scoaterea petrolului, sau vor să şi-o reamintească. Şi aş îndrăzni să spun că, poate, pentru prahoveni, aceasta este şi un fel de datorie de a cunoaşte aici, în zona care a trăit şi a gravitat în jurul extragerii şi prelucării petrolului, această istorie, iar din perspectiva celor tineri cred că această datorie este cu atât mai mare.
Inaugurat în anul 1961, muzeul se află din 2017 în administrarea Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii, iar din 2018 a fost redeschis vizitării. Şi un amplu patrimoniu estimat la peste 8000 de piese muzeale, inventariate cu mare grijă şi puse cu pricepere în valoare de conducerea şi echipa de specialişti a muzeului este constant valorificată printr-o serie de expoziţii temporare care se adaugă celei permanente, deosebit de valoroasă prin caracterul său ştiinţifico-documentar, istoric, economic, social şi cultural, nu puţine fiind personalităţile care şi-au legat viaţa şi opera de această inestimabilă bogăţie. Sigur, ar putea exista tentaţia ca, în spiritul vremurilor de acum, cu o simplă căutare pe internet cei tineri să afle, de exemplu, că în anul 1938, publicaţia „The Science of Petroleum” – a Oxford University Press – atesta faptul că România a fost prima ţară din lume care a înregistrat oficial o producţie de petrol – 275 tone, în anul 1857, următoarele ţări fiind: S.U.A (1859), Italia (1860), Canada (1862), Rusia (1863). Sau că , în primăvara anului 1857 funcţiona la Ploieşti „fabrica de gazu” – o distilerie aparţinând lui Marin Mehedinţeanu – arendaşul unor întinse zăcăminte de ţiţei pe moşia Păcureţi din Prahova – în care se producea gaz lampant. Şi e aceasta o realitate pe care nu o putem ignora. Doar că o vizită la Muzeul Petrolului – care la oricare alt muzeu, de altfel – oferă cu mult mai mult decât o poate orice călătorie în universul virtual .
Iar în această perioadă, vizitatorii au prilejul să vadă şi o interesantă expoziţie temporară intitulată ”Tradiţie în industria de rafinare: Societatea Creditul Minier-Rafinăria Petrobrazi 1919-1934-2019”, inaugurată, spre sfârşitul anului trecut, în cadrul unui eveniment ştiinţifico-muzeal de ţinută, marcând împlinirea unui secol de la înfiinţarea, în mai 1919, a celei mai mari companii petroliere din România interbelică, prima de acest fel cu capital integral românesc, constituită la iniţiativa inginerilor de specialitate din ţară. Practic, pentru prelucrarea petrolului obţinut, societatea decidea construirea unei rafinării în apropiere de Ploieşti, la Brazii de Sus, în vecinătatea staţiei de cale ferată Brazi (inaugurată în iunie 1934), în fapt cea mai modernă din Europa la acea vreme, actuala Rafinărie Petrobrazi, după cum a subliniat în cadrul unei ample şi documentate comunicări prezentate la inaugurarea expoziţiei directorul general al Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii, prof.dr Emilia Iancu. Şi astăzi, cu o capacitate anuală de rafinare de 4,5 milioane toane de ţiţei, rafinăria Petrobrazi este una dintre cele mai importante din ţară, aici obţinându-se o gamă variată de produse petroliere: benzină,motorină, GPL, carburanţi pentru aviaţie şi alte produse pe bază de uleiuri minerale. Practic, această rafinărie poate procesa întreaga producţie de ţiţei a OMV PETROM din România.
De altfel, deschiderea acestei expoziţii a depăşit cadrul unui vernisaj obişnuit, devenind o reuniune ştiinţifică ce a evidenţiat, din plin, caracterul de muzeu – şcoală pe care îl are în ansamblul său Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii, informând şi educând în acelaşi timp cu mijloace muzeale moderne, dar şi formând- nu credem că este exagerat, să adăugăm- mai ales în rândul tinerilor aflaţi la vârsta cunoaşterii, un spirit de apartenenţă la ceea ce are valoros un domeniu sau altul al creaţiei umane, fără de care nu poate exista continuitatea, fiindcă doar treptele trecutului sunt cele care duc şi spre viitor! Iar meritul este în primul rând al celei care coordonează muzeul, prof.dr.Emilia Iancu, dar şi al echipei pe care a strâns-o în jurul său, a parteneriatelor încheiate cu instituţii din cele mai diverse domenii, a deschiderilor constante către comunitate.
Însuşi evenimentul pe care l-a moderat – eveniment sponsorizat de OMV Petrom – a dovedit acest lucru, iar simpla enumerare a participanţilor, dintre care unii au şi completat seria interesantelor intervenţii ştiinţifice – este relevantă: Cătălin Minculescu – director procesele afacerii Rafinăria Petrobrazi, Stelorian Voicu-şef serviciu contracte Rafinăria Petrobrazi, Mihail Minescu- prorector Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti, Cătălin Niţă – 
director executiv Federaţia Patronală Petrol şi Gaze (organizaţie care a susţinut organizarea evenimentului), Aurelian Ioniţă – director Agenţia Prahova a BNR, Monica Iliescu – şef departament management integrat Petrostar, deputatul Rodica Paraschiv, Fabioara Ionescu – administrator public al judeţului Prahova, Constantin Stere – director al Direcţiei pentru Cultură Prahova, prof.dr. Gheorghe Calcan, dr.ing. Gheorghe Stănescu (care a completat expoziţia cu o serie de exponate personale), Alexandra Petre – director de promovare Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, o delegaţie a Muzeului Petrolului din Bobrka-Polonia şi a fundaţiei care îi sprijină activitatea, condusă de preşedintele acesteia – Ryszard Rabski şi formată din Janusz Pudlo şi Ryszard Cygan, Jan Sep – membru al Comisiei Istorice a muzeului amintit, cărora li s-au adăugat numeroşi specialişti din domeniul petrolului, profesori şi – mai mult decât îmbucurător 
– elevi şi studenţi.
Pentru cei care nu vor să întârzie să treacă pragul muzeului şi al acestei expoziţii temporare care va mai rămâne deschisă aproximativ două luni mai notăm că vor avea posibilitatea ca, pe interesante panouri informative şi vitrine cu obiecte tridimensionale, să „citească” şi să înţeleagă unele dintre momentele reprezentative ale industriei de rafinare din ţara noastră: 100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Creditul Minier şi 85 de ani de la înfiinţarea Rafinăriei Creditul Minier, în prezent Rafinăria Petrobrazi. Şi, repetăm, vizitarea muzeului ploieştean al petrolului – unul dintre puţinele care aduc, în lume, sub lumini muzeale, „adâncul” istoric al „aurului negru” – adaugă ineditului, frumuseţii, fascinaţiei şi un fel de datorie…
