Sfântul Atanasie a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe Arie (arianismul), care susţinea ca Fiul lui Dumnezeu este cea dintâi fiinţa creată. Sfântul Atanasie s-a născut în anul 295, în Alexandria. A fost făcut citeţ în anul 312 şi diacon in 318, dată după care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon şi secretar, îl însoţeşte pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului şi în condamnarea lui Arie. A trecut la cele veşnice la 2 mai 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuti in exil.
În iconografie se recomandă ca Sfântul Atanasie să fie zugrăvit bătrân, de statură potrivită, puţin cam spătos şi gârbovit, dar vesel, având culoarea feţei plăcută, barba nu lungă, dar lată, acoperindu-i obrazul, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci numai puţin gălbui, cu gura mică, spunând: „Iarăşi, şi de multe ori cădem la Tine şi Ţie ne rugăm, Bunule şi iubitorule de oameni…”.
Sfântul Chiril al Alexandriei l-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie susţinea că în Iisus Hristos existau două-persoane – persoana divina a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii şi persoana umana sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Datorită Sinodului de la Efes, i se recunoaşte Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu.
Sfântul Chiril este zugrăvit cam pleşuv la tâmple, având părul amestecat cu cărunteţe, faţa netedă, obrazul lat şi barba cuvioasă, deasă, lungă şi despicată în două, cu sprâncene groase, mari şi încercuite, împodobind fruntea, cu nasul încovoiat şi nările pleoştite, purtând pe cap acoperământ cu cruci, zicând: „Mai ales pentru Prea Sfânta, Prea Curata, Prea Binecuvântata, Mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria”.
