Sfântul Efrem Sirul, supranumit “Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. În ciuda persecuţiilor lui Diocleţian şi în ciuda faptului că în Nisibis îşi aveau sălaş o mulţime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosferă creştină autentică. Din imnurile sale putem trage concluzia că ambii săi părinţi erau creştini. Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308.
Efrem este botezat de tânăr şi apoi hirotonit diacon. Înzestrat cu darul lacrimilor şi cu un enorm talent poetic pe care îl pune în slujba lui Dumnezeu, Sfântul Efrem îşi începe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.
Sfântul Efrem Sirul a făcut foarte multe comentarii la Sfânta Scriptură. În original se păstrează câteva comentarii la primele două cărţi biblice: Facerea şi Ieşirea. Mai multe comentarii din Vechiul şi Noul Testament se păstrează în traduceri diferite, cele mai multe în armeană.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de imnuri. De asemenea, de la el avem şi predici, dar şi câteva scrieri teologice. Dar, cu siguranţă, cea mai cunoscută compoziţie a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele şi care a intrat şi în slujbele Bisericii din Postul Mare.
