Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, în Constantinopol, într-o familie nobilă. A intrat în monahism în mănăstirea Chrysopolis. Misiunea principală a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credinţe împotriva monotelismului. Adepţii monotelismului susţineau că în Hristos nu a existat decât o singură voinţă şi o singură lucrare: cea dumnezeiască. Împăratul Heraclius (610-641), fiind preocupat de campania împotriva perşilor şi ofensiva pentru recucerirea provinciilor pierdute în timpul domniei regelui Chosroe II, acceptă să se afirme că în Hristos există o singură lucrare.
Scopul împăratului era de a atrage de partea sa teritoriile desprinse din cauza Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria şi Palestina. Însă, a fi de acord cu afirmaţia că în Hristos există o singură lucrare, însemna a fi de acord cu învăţătura că natura umană nu mai persistă în Hristos. Sfântul Maxim Mărturisitorul reuşeşte să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin. Sunt arestaţi şi trimişi în exil. Papa Martin moare în urma chinurilor la care a fost supus în temniţă, iar Sfântul Maxim, adus în Constantinopol în anul 662, după exilul petrecut în 655, primeşte pedeapsa de a i se tăia limba şi mâna dreaptă. Va muri la puţin timp, în cursul aceluiaşi an, şi va fi îngropat în Mănăstirea „Sfântul Arsenie“.
