Lucian Avramescu
Pacient, aflat la subsuoara întâmplării,
Mă las pipăit pe gânduri
Și gândurile, ca niște stridii, stau aliniate
În cutia de conserve a scăfârliei mele
Poezii nu numai de iubire
Gândurile au rămas cuminţi la radiografie
Ca niște soldaţi în pielea goală la recrutare
Pe care o ofiţereasă cu mustăţi
Îi lovește cu ciocanul în genunchi
Radiografiile sunt de mai multe feluri –
Și cele mai amănunţite se fac pe iluzii
În plămâni, doctorii m-au căutat de aer
Și au găsit urme din Calea Lactee,
Apoi, o asistentă cu picioarele lungi
De-i atingeau amigdalele,
M-a cărat la radiografia inimii,
Căutându-mă de auricule și de ventricule,
Dar în fiecare odaie a cordului meu
Locuia o femeie necunoscută
Așa mi-au luat la rând femurul, claviculele,
Că am înţeles că-s mai multe,
Oasele carpiene și metacaripiene,
Mi-au pipăit
Fluierul cu care cânt serenade în trupul tău.
Nimic n-a scăpat neradiografiat
Doctoriţele aveau și ele picioare lungi
Care suiau până-n cer
Din astă pricină, urmărindu-le cu privirea,
Ușuram munca orelistului
Care mă găsea mereu cu gura căscată
În plămâni, iubito, doctorii m-au căutat de aer
Și au găsit ceea ce nu se așteptau,
Dar marea surpriză a venit
Abia la electrocardiogramă
Când, citindu-mi în zig zag bătăile inimii,
Au descifrat
Din sistole și diastole,
Lipind chipul de literă al tuturor femeilor care locuiau acolo,
În clar, numele tău
