Violeta Stoica
Istoria se repetă în privința unuia dintre cele mai importante și mai așteptate proiecte de infrastructură din România – autostrada Comarnic-Brașov. Guvernul Orban este pe cale să rezolve problema ridicată de semnarea contractului pentru construirea acestui tronson esențial din A3, propunându-se anularea achiziției, în urma căreia ar fi trebuit să fie parafat un parteneriat public-privat.
Joi, în timpul ședinței de guvern din această săptămână, s-a luat în discuție propunerea de anulare a procedurilor pentru toate investițiile care ar fi urmat să fie realizate în parteneriat public-privat, printre acestea aflându-se și autostrada Comarnic-Brașov.
O altă etapă eșuată a proiectului pus pentru prima dată pe hârtie în vremea lui Ceaușescu, prin anii 1960, se arată la orizont. Un orizont sumbru, care ridică o întrebare legitimă: este un proiect imposibil de realizat această autostradă care ar trebui să străbată munții Prahovei? Cine are interesul să țină pe loc, zeci de ani, acest obiectiv declarat chiar strategic în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în vara anului trecut?
Autostrada Comarnic-Brașov este un subiect numai bun de scos de la naftalină de fiecare dată când se schimbă guvernul, indiferent de culoarea politică. Acum se apropie alegerile locale și parlamentare. Este din nou necesară carne de tun, iar acest tronson de autostradă este numai bun de folosit drept temă de campanie.
În anul 2006 a fost întocmit primul studiu de fezabilitate pentru autostrada București – Brașov, în care era inclus și tronsonul Comarnic-Brașov, rămas acum, după zece ani, tot în stadiul de proiect frumos pus pe hârtie. Cu tuneluri, cu viaducte, cu traversări pentru urși și lupi, cu un traseu sinuos printre munți și văi. Poveste frumoasă, autostrada Comarnic – Brașov!
După momentul zero, anul 2006, când proiectul prinsese contur, au început tentativele de parafare a contractelor de proiectare și de execuție a lucrării respective, considerată una dintre cele mai dificile din cauza zonei prin care ar trebui să treacă drumul de mare viteză. Punctul culminant, care a fost doar un fâs – anul 2010, când s-a semnat chiar și un document cu o asociere de firme interesată să construiască acest sector al autostrăzii București – Brașov. La mijlocul lunii ianuarie 2010, reprezentanții Ministerului Transporturilor, ai CNADNR și ai consorțiului Vinci – Aktor semnau contractul de concesiune pentru construirea tronsonului de autostradă Comarnic-Brașov. Radu Berceanu, ministrul Transporturilor de la acea vreme, a avut parte, însă, trei luni mai târziu, de rezilierea unilaterală a contractului din partea concesionarului, autostrada dintre Comarnic și Brașov fiind unul dintre cele mai mari eșecuri ale perioadei în care acesta a fost la conducerea ministerului.
Mai 2012. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a lansat licitația pentru actualizarea documentației necesare concesionării autostrăzii, contra sumei de circa 23,6 milioane de lei fără TVA.
Ianuarie 2014. A fost anunțată inclusiv taxa de autostradă pe tronsonul Comarnic-Brașov, după ce fusese semnat un memorandum cu constructorul care fusese desemnat să construiască sectorul respectiv din A3. Și de această dată, deși termenul anunțat pentru finalizarea lucrărilor era “cel târziu anul 2017” , blocaj total.
Un an mai târziu, prin vara lui 2015, au fost reluate licitațiile. Da, mai multe licitații, pentru că tronsonul Comarnic-Brașov a fost împărțit în… sectoare. Pentru unele dintre ele – cele din capetele de la Comarnic și, respectiv, de la Brașov – licitații pentru proiectare și construire, iar pentru sectorul mare din centru – pentru refacerea documentației.
Și aceste licitații au rămas fără rezultat, doar o mică bucată dinspre Brașov fiind adjudecată.
Nici preluarea proiectului de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză, care a lansat licitația pentru încheierea unui parteneriat public-privat, care ar fi trebuit să fie parafat cu chinezii, nu a avut vreun efect.
Ne întoarcem la momentul T zero. Și vom merge, probabil, spre T infinit!
