Nutriționistul Cristian Mărgărit desființează miturile despre șorici, potrivit doctorulzilei.ro.
Mit: Şoriciul are multă grasime. Realitate: Grăsimea este sub stratul de piele care constituie şoriciul, deci şoriciul este aproape proteină pură (în substanţă uscată), cu foarte puţină grăsime (15%). Slănina are grăsime, jumările pot avea grăsime, carnea poate avea grăsime, dar şoriciul în sine este pielea jupuită de pe porc, are foarte puţină grăsime, este ţesut conjunctiv, mai ales dacă este şi fiert/pârlit/curăţat.
Mit: Şoriciul se digeră greu. Realitate: Pentru a digera acest ţesut conjunctiv este, într-adevăr, nevoie de un aparat digestiv puternic. Asta înseamnă dinţi puternici, aciditate mare în stomac şi apoi enzime proteolitice produse de pancreas. Deci, la o persoană care mestecă bine, mănâncă şoriciul pe burta goală şi are un pancreas normal, digestia şoriciului va fi bună. Pentru ceilalţi există enzimele digestive.
Mit: Şoriciul are proteină de proastă calitate. Realitate: Colagenul constituie jumătate din ţesuturile corpului nostru, în şorici el fiind 28% din totalul de 58% proteine. Faptul că nu are acelaşi profil de aminoacizi cu proteina musculară (sau alte proteine “complete”) nu înseamnă că este o proteină de slabă calitate, aşa cum a fost catalogat în mod greşit până acum. Din contră, dintr-un animal este probabil singurul ţesut care merita mâncat, pe lângă anumite organe grase (creier, măduvă, ficat).
