Există o părere aproape unanimă potrivit căreia zonele abandonate din oraşe şi marile oraşe trebuie salubrizate şi revitalizate fiindcă, repuse în circulaţie, ele pot să valorifice în beneficiul acestor aşezări urbane şi al locuitorilor lor o serie de resurse deja existente.
Un proces complex şi de durată, dar şi firesc în acelaşi timp, fiindcă fiecare aşezare creşte şi se transformă în timp , dar şi un proces care, inclusiv la Ploieşti, nu este posibil fără colaborarea dintre administraţie şi investitori, fără angrenarea de fonduri importante, inclusiv din sfera privată. Specialist în politici publice şi de dezvoltare urbană sustenabilă, Graţian Mihăilescu a concluzionat asupra acestui proces: ”Există nişte trenduri la nivel internaţional şi nişte exemple de bune practici, numai că aceste lucruri durează până să se vadă şi rezultate. În România au început deja să se implementeze proiecte macro de regenerare urbană, în general fiind vorba despre transformarea unor spaţii moarte în spaţii vii, reamenajarea şi designul aspectului exterior al unor spaţii care sunt părăsite şi îşi vor găsi utilitate publică. Se întâmplă la Reşiţa, care este un spaţiu industrial care se transformă şi se reinventează, se întâmplă în Valea Jiului , unde nişte oameni- artişti, arhitecţi- încearcă să transforme zona aceea într-un hub culturalo-artistic”. La rândul său, arhitectul Alex Bondrea – preşedinte al filialei Prahova a Ordinului Arhitecţilor din România – susţine că „municipiul Ploieşti are faţă de alte oraşe din ţară o oportunitate foarte mare cu privire la zona lui fostă industrială, considerând, printre altele, că „fostele zone industriale pot deveni centre urbane, ce gravitează centrului geografic, care să preia din încărcarea socio- economico-administrativă a oraşului, disipând tensiunea centrului”, dar şi că „ fostele zone industriale pot avea ocazia unei dezvoltări pe verticală mult accentuată, astfel încât să permită ocuparea cât mai raţională a terenului în favoarea spaţiilor verzi, spaţii la care oraşul actual este deficitar”.
