Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia, iar părinţii lui se numeau Ioan şi Sofia. La vârsta de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie, care îl trimite la Cuviosul Teoctist. Acolo s-a desăvârşit şi apoi a făcut multe minuni. Dintre acestea amintim că, prin rugăciunea lui, a izvorât apă în locuri fără de apă. A fost trimis ca sol la Constantinopol, de patriarhii Ierusalimului. După mulţi ani de nevoinţe şi nespuse bucurii duhovniceşti, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască: a cunoscut data trecerii sale la cele veşnice. Culcându-se în chilia sa, a chemat pe toţi părinţii şi fraţii şi le-a dat sărutarea cea mai de pe urmă, punându-le egumen în locul pe Melit. Acestuia i-a poruncit să păzească fără vătămare toate aşezămintele mănăstirii date de dânsul. Apoi au trecut patru zile fără să guste ceva şi să schimbe o vorbă cu cineva. Astfel, sâmbată seara, cerând Preacuratele Taine şi împărtăşindu-se, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Şi aşa s-a săvârşit în ziua de 5 decembrie 532. Cuviosul Sava a murit la vârsta de 94 de ani. În secolul al XII-lea, trupul Sfântului Sava a fost luat de cruciaţi şi dus în Veneţia. Acesta a fost adus înapoi în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit abia dupa înţelegerea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ortodox grec Atenagora, în cadrul vizitei papei în Ţara Sfântă, în anul 1965.
