Sfântul Ignatie Teoforul (35-107) se crede că a fost sirian de origine şi că, înainte de convertirea sa la creştinism, ar fi fost păgân şi mare persecutor al creştinilor. Numele de Teoforul a fost tâlcuit în două chipuri: primul – cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poarta pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretări, Igantie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor: „Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia cerurilor”. (Matei 18, 2-4)
Iar cel de-al doilea mod de interpretare îşi are rădăcina în Tradiţia care ni-l prezintă pe Igantie ca avându-L în inimă pe Hristos. Acest fapt a fost descoperit în momentul în care a fost sfâşiat de lei. Animalele nu i-au mâncat inima, iar în interiorul inimii acestui martir se puteau vedea literele care formau cuvântul Teoforul, adică de Dumnezeu purtătorul. Sfântul Ignatie i-a cunoscut pe Apostoli şi a fost hirotonit Episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru. Origen afirma că Sfântul Igantie a fost al doilea Episcop al Antiohiei, în vreme ce Eusebiu îl prezintă ca al treilea.
