Lucian Avramescu
Nu sunt, recunosc, procuror, ci doar scriitor, cu acces la imaginaţie și la logica – zic eu – a bunului simţ. Dar aici nu-i vorba de imaginaţie, ci de crime monstruoase, dovedite și recunoscute.
M-am temut, cu groază și greaţă, de avalanșa televizistică de Gheorghe Dincă, de stoarcerea bănoasă a acestui subiect, de îndepărtarea de strigătul disperat al unei copile la 112, adică la statul român. Am intuit că forţe malefice vor întoarce pe dos tragedia, iar mâine ne-am putea întâlni pe stradă cu mizeria umană Dincă dând autografe.
După două strigăte de revoltă publicate de mine, zilele trecute, iată că vine confirmarea că marea afacere a televiziunilor și a statului român cu criminalul sadic din Caracal, pe care l-au făcut vedetă de Hollywood, pe care-l mângâie blajin pe creștet noii miliţieni și noii procurori ai patriei, pe care doar nu-l pupă-n cur, prinde aripi. Unul, un cetăţean, îmi scrie îndârjit, revoltat, gata să sară la beregata scrisului meu, cum îmi permit eu să spun că Dincă este șacal și criminal. Ce dovezi ai Avramescule? – urlă ăsta la mine.
Am în urechi, încă, ţipătul disperat al copilei Alexandra, legată cu sârme, care spune – ce mărturie mai vrei? – că vine, vine violatorul, cel care a furat-o de pe stradă, a violat-o, a bătut-o și e gata s-o ucidă. O spune ea, victima, martor suprem, imbecilule! Anchetatorii au găsit ADN-ul copilei în odaia șacalului, în cenușa și-n oasele incinerate. Ce vrei mai mult? Ești portretul perfect al consumatorului de minciuni televizate, ești materia perfectă pentru manipulările care au făcut din biata mea ţară ce a ajuns.
Da, pentru mine apariţia zilnică a acestui monstru care se îngrașă, spălat de sânge, de sperma cu care a stropit salteaua unde e și sângele copilei, igienizat, bărbierit și tot mai sigur pe el, e o insultă pentru specia om.
Că tu, ”Neluţule”, așa semnezi, mă cerţi pe mine că insult un nevinovat ca Dincă, e dovada că principalul criminal în serie, statul român, și-a făcut treaba perfect. Diversiunea a prins. Dincă are prozeliţi. După câteva luni de televizări, monstrul va fi liber și-și va face partid. Tu, diminutivule autorăsfăţat, tu, Neluţule, vei fi vicepreședintele lui și primul lui argat. Până în ziua în care, dacă arăţi cât de cât sexi, sau îl enervezi cu ceva, te va preschimba în cenușă.
Ce argumente mai am? Șacalul, lăudându-se, a dat pe gură, a recunoscut semeţ, a povestit mândru cum a răpit, a violat și a ucis. A povestit în celulă cum a umilit falusian și le-a cerut avocaţilor, dacă au fiice, să le trimită la el să le rezolve.
De ce m-am temut, strigând alarmat că se petrece, sub ochii noștri, o nouă crimă monstruoasă, de astă dată faţă de adevărul evident? Fiindcă știam că tu, Neluţule, exiști, victimă a manipulării și având deopotrivă aptitudini de bou.
