Giorgiana Radu
Pădurea a devenit astăzi un subiect tragic. Ies în stradă vienezii pentru a apăra ultimele păduri seculare, virgine, ale Europei, descoperite ca fiind în România.
În vremea lui Eminescu, codrul era motiv de melancolie și metaforă a iubirii: ”Codrule, codruţule/ Ce mai faci drăguţule/ ”… Ce vremuri, ce păduri, ce romantism!
Relatez o știre de presă: Anual, pădurile României sunt jefuite de milioane metri cubi de lemn. Mai nou sunt omorâţi pădurarii. Hoţii de lemne au mai multe puști în dotare şi drujbe cu care omoară nu doar pădurea, ci şi paznicii stejarilor și paltinilor și fagilor.
Conform relatărilor presei, șase pădurari au fost omorâţi în ultimii ani, iar peste 650 au fost agresaţi, bătuţi, ameninţaţi cu moartea, atacaţi cu topoare și cuţite.
Mulţi dintre aceștia au optat, probabil, pentru silvicultură, din dragoste de natură, căutând liniștea care se lasă „deranjată” doar de trilurile jucăușe ale păsărilor, note muzicale ale Creaţiei, imposibil de reprodus. Și-au dorit să vadă zi de zi, în fiece anotimp, splendida simfonie a acestui univers mut care vobește prin culori, prin foșnetul frunzelor, prin trosnetul crengilor uscate, prin adierea vântului, prin…
Dincolo de latura sentimentală, și-au asumat, desigur, ca în oricare altă meserie, un risc. De pildă, riscul întâlnirii cu sălbăticiunile pădurii, sau poate al strivirii sub greutatea unui copac și altele care mie îmi scapă, dar cred că nu s-au gândit că viaţa le-ar putea fi curmată tocmai de jivinele cu două picioare. Sigur că de acest pericol uman/inuman apără pădurile de tăiere, însă nu-și imaginau că pot fi „tăiaţi” chiar ei. Doi pădurari au fost uciși cu bestialitate, într-un interval de o lună, în această toamnă.
Sindicaliștii au protestat pentru adoptarea legii care îi protejează de agresiunile hoţilor de lemne, cerând totodată modificarea şi completarea urgentă a Statutului personalului silvic.
„Avem probleme în ceea ce privește dotarea personalului silvic. Pornind de la uniforma de silvicultor – aproape jumătate dintre ei nu au primit uniformă în ultimii doi/ trei ani de zile. Avem probleme serioase în ceea ce privește dotarea personalului cu armament de serviciu. Dintre cei circa 6.100 de pădurari, doar puţin peste 3.000 sunt astăzi înarmaţi. Iar cei 3.000 care sunt înarmaţi au drept armă de serviciu pistoale cu gaze sau cu bilă de cauciuc, cu care nu reușesc să sperie nici măcar câinii hoinari. Asta în condiţiile în care au în pază sute și mii de hectare. În condiţiile în care pădurarii nu sunt dotaţi corespunzător cu armament de serviciu, nu au în dotare mijloace de transport, nu au în dotare mijloace de comunicaţie”, a declarat presei, Silviu Geană, președintele Federaţiei Sindicale Silva.
Ca şi la alte capitole esenţiale ale infrastructurii din România, unde nu suntem aliniaţi unor standarde care ţin până la urmă de normalitate, îl adăugăm pe cel al pădurii – unde suntem aproape corigenţi.
Într-o ţară în care lemnul tăiat ilegal îl egalează pe cel sacrificat cu toate ștampilele și semnăturile aferente – cam asta a spus președintele Iohannis – semnele de întrebare sunt multe și ar necesita răspunsuri stringente. Ilegalităţile se comit, uneori, cu sprijin. De unde? De la pădurari, poate, de la etaje superioare lor, cine știe? Nu pot dispărea mii de hectare de lemn doar prin barbariile comise de cei care i-au ucis pe cei șase pădurari. Aceia sunt la nivelul hoţilor „găinari”. Furturile uriașe se petrec altcum, la alt nivel. Aici este buba uriașă care trebuie extirpată. De cine? De cei care tocmai și-au asumat mai binele ţării. Dacă predecesorii lor nu au făcut decât să treacă, așa, cu vederea, gravele derapaje privitoare la mediul înconjurător, la ceea ce numim metaforic „plămânii” noștri seculari, să salveze ei, în al doisprezecelea ceas, ceea ce mai poate fi salvat.
În ultimii ani s-au luat niște măsuri, au fost date niște legi, dar care nu prea ajută cu nimic impiedicarea marilor furturi. Ba, dimpotrivă, îi împovărează mai mult pe cei care își taie lemnul din propria grădină, nu pe adevăraţii jefuitori. Lista cu cereri, măsurători, aprobări etc, îl determină pe bietul ţăran să renunţe până la urmă și să treacă la încălzirea cu reșoul.
Dacă pădurarii sunt onești, cum de a dispărut atâta lemn românesc, cum de au chelit pădurile noastre? În loc să-l păzească pe nea Gheorghe, când își taie salcâmul din grădina, fostă livadă, moștenită de la bunici, ca nu cumva să fie mai gros în diametru de 8 cm, depășind astfel limita impusă de „Sus”, mai bine ar sta cu bâta legii în mână și cu ochii în patru spre adevăraţii hoţi. Sau, cine știe, poate că au și ei un interes, între atâtea interese inavuabile?
Nu știu! Un proverb românesc grăiește că „fiecare pădure are uscăturile ei”, iar vorbele acestea nu se spun așa, ca duse de vânt. Au și ele tâlcul lor.
Avem cele mai vechi păduri din Europa, iar defrișările ilegale au devenit un pericol major. Interogat cu privire la acest aspect, noul ministru al Mediului promite măsuri drastice și controale severe în toată ţara.
Potrivit unui raport al organismului „Inventarul Forestier Naţional”, departament din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură, în fiecare an, 20 de milioane de metri cubi de lemn dispar din păduri fără forme legale. Cam prea mult, pentru niște hoţi obișnuiţi. Aici e vorba despre mafie. Nu tăierea „ilegală” din livada cetăţeanului simplu a dus la cifra aceasta alarmantă.
Furtul poartă semnătura neolografă a unor inși care stau de pază dormind adânc în niște fotolii foarte confortabile, din birouri ministeriale la fel de generoase.
Apăraţi-i pe pădurarii cinstiţi (fiindcă sunt și pădurari hoţi, în complicitate cu infractorii), apăraţi pădurea României, așa cum n-aţi putut apăra flota, căile ferate, industria performantă, fiindcă nu totul era ”fier vechi”, apăraţi ”codrul frate cu românul”!
