„Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ca prunc într-o familie săracă material şi aflată în călătorie ne cheamă să acordăm o atenţie deosebită familiei, în general, şi familiei creştine, în special. Familia este coloana creaţiei şi locul sau mediul în care omul începe să înţeleagă taina iubirii şi a binecuvântării părinteşti a lui Dumnezeu pentru oameni. Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învăţătura creştină, reprezentând cadrul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, părinteşti, filiale şi frăţeşti. Familia este biencuvântare şi icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spaţiu sacru al lucrării harului Preasfintei Treimi orientat spre viaţă şi iubire eternă”.
(Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Pastorala intitulată „Naşterea Domnului –
Binecuvântarea părinţilor şi copiilor”)
„Ceasuri Împărăteşti”: chipul nou al lui Moş Crăciun şi colinde
În Ajunul Craciunului, în biserică se citesc „Ceasurile Împărăteşti” şi se săvârşeşte Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seară). La toate aceste slujbe sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.
Un vechi obicei românesc care se ţine de Crăciun în zonele rurale din ţară este ca, în Ajun, gospodarii să se trezească dis-de-dimineaţă, să facă foc în sobă, iar cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul în timp ce stau la gura sobei şi spun: “Bună dimineaţa lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă: porcii graşi şi unturoşi /Şi oamenii sănătoşi; /Vacile cu viţei, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloştile cu pui, găinile cu ouă”, iar în final spuneau: “La anul şi la mulţi ani!”.
Numele de Crăciun provine de la tradiţia crăcilor arse ritualic în această perioadă a anului. “Imaginea Bătrânului Crăciun era asemănătoare cu a unui bătrân cu mantie lungă, de culoare cărămizie, nu roşie. Bradul şi darurile sunt tradiţie recentă şi sunt semnul golirii de sens, de sacralitate a festivităţii. Reprezentarea de astăzi nu mai este românească, ci un produs de larg consum împrumutat din Occident. Foarte grav este şi faptul că se confundă colindatul cu cântecele de Crăciun”, este de părere academicianul Sabina Ispas.
În anul 2013, “Colindul de ceată bărbătească” din 14 zone ale României şi Republicii Moldova a devenit patrimoniu UNESCO, ca recunoaştere a Crăciunului românesc unic în lume.
Forma tradiţională a colindatului presupune participarea întregii comunităţi: o parte în 
postura de colindători, alta de colindaţi. Colindatul începe în Ajunul Crăciunului şi durează până în ziua de Bobotează. Protagoniştii obiceiului sunt copiii, flăcăii, bărbaţii până la o anumită vârstă (mai rar, femeile), organizaţi în cete compacte şi însoţiţi uneori de mici formaţii instrumentale, explică site-ul www.crestinortodox.ro. România are înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii şapte elemente: ritualul căluşului (2008); Doina (2009); Ceramica de Horezu (2012); Colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova (2013); Dansul fecioresc din Ardeal (2015); Meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar comun cu Bulgaria, Republica Macedonia, Republica Moldova (2017), potrivit Agerpres.
Tradiţii ciudate din întreaga lume
Considerată o sărbătoare a bucuriei, Sărbătoarea Naşterii Domnului a adunat, în multe ţări ale lumii, diverse obiceiuri şi tradiţii, care mai de care mai ciudate. Iată care sunt cele mai neobișnuite tradiții de Crăciun din întreagă lume, potrivit ziare.com.
Austria: Moşul cel rău. În Austria, în luna decembrie, copiii care nu au fost cuminți se așteaptă să fie vizitați de „Krampus”, complicele cel rău al lui Moș Nicolae. Legenda spune că acesta se plimbă pe străzi, în ultima lună a anului, în căutare de copii obraznici. Astfel, austriecii nu împodobesc bradul și casa doar cu globuri și beteală, ci agață și măști care îl înfățișează pe Krampus, adesea cu coarne, blană și dinți fioroși. În acest fel, austriecii le amintesc copiilor să se poarte frumos, în special în preajma Sărbătorilor de Iarnă.
În Venezuela, la biserică se merge pe role. În orașul Caracas din Venezuela a devenit o tradiție să se meargă pe role la biserică, pentru a participa la slujba de Crăciun. Acest obicei bizar a luat atât de multă amploare încât în dimineaţa zilei de 25 decembrie traficul este restricționat pe mai multe străzi din oraș.
În Islanda, Pisica Yule îi mănâncă pe cei care nu poartă haine noi. Una dintre cele mai ciudate tradiții din lume se regăsește în Islanda. Este vorba despre Pisici Yule, un monstru despre care se vorbește în folclorul islandez, care îi pândește noaptea în zăpadă și va mănânca pe toți cei care nu poartă haine noi în seara de Ajun. Inițial, fermierii islandezi s-au folosit de legendă pentru a-i încuraja pe muncitori să fie mai harnici: cei care munceau mai mult și mai bine urmau să primească haine noi pentru Crăciun, în timp ce muncitorii mai leneși urmau să fie devorați de Pisica Yule. În ziua de azi, islandezii obișnuiesc să își cumpere haine noi pentru această perioada din an, doar pentru a evita o întâlnire cu această felină înspăimântătoare.
Ucraina: Decoraţiuni cu pânză de păianjen. De Crăciun, în Ucraina, una dintre tradiţii este decorarea bradului, dar și a casei, cu pânză de păianjen. Această tradiție a pornit de la povestea unei văduve sărace care nu și-a permis să decoreze bradul de Crăciun așa cum și-ar fi dorit copiii ei. Legenda spune că păianjenilor din casă li s-a făcut milă de familie și au decorat pomul cu pânzele lor. Astfel, copiii văduvei au avut un pom de Crăciun deosebit de frumos. De altfel, ucrainenii consideră că pânza de păianjen aduce noroc.
Japonia: Masă tradiţională la… KFC. În 1974, lanțul de restaurante KFC a lansat o campanie festivă de marketing în Japonia, cu sloganul Kentucky for Christmas!/ Kentucky pentru Crăciun! (KFC – Kentucky Fried Chicken – n.red.). La acea vreme, japonezii s-au înghesuit la KFC că să mănânce aripioare picante, iar de atunci a devenit o tradiție anuală, care mai ține și astăzi. Astfel, deși Crăciunul nu este o sărbătoare națională în Japonia, familiile din întreaga țară se duc la restaurantul KFC din zona în care locuiesc pentru a mânca această „masă tradițională”, pe 25 decembrie.
Germania: Murături în bradul de Crăciun. O tradiție ciudată, dar amuzantă, de Crăciun se regăseşte în Germania: oamenii ascund o murătură, deseori un castravete, în brad, iar copilul care găsește acritura primește un cadou. Unele voci susțin că această tradiție nici măcar nu provine din Germania. O legendă spune că „murătura de Crăciun” este originară din Spania, unde, în urmă cu mult timp, doi băieței erau ținuți prizonieri într-un butoi cu murături. Sfântul Nicolae i-ar fi salvat pe cei doi copii, iar de atunci, în semn de recunoștință, aceștia puneau în bradul de Crăciun cel puțin o murătură.
Saună festivă în Finlanda. Majoritatea caselor din Finalnda au în dotare o saună, astfel că, de Crăciun, acest loc confortabil devine un spațiu sacru asociat cu strămoșii populaţiei din această ţară. Astfel, în seara de Ajun, a devenit o tradiție ca membrii familiilor să se relaxeze în saună preț de câteva ore.
Omizi prăjite, masa tradiţională din Africa de Sud. Cine se gândeşte la masa tradițională de Crăciun, primul lucru care îți vine în minte nu este, sub nicio formă, un meniu cu omizi prăjite. Ei bine, iată că în Africa de Sud această delicatesă este așteptată cu nerăbdare de copii. De obicei, se prepară doar omizile fluturelui ochi de păun, care mai sunt denumite și „omizile Crăciunului”. Legenda spune că aceia care mănâncă omizi prăjite de Crăciun vor avea noroc tot anul care vine.
În Norvegia, vrăjitoarele zboară pe mături. Potrivit folclorului norvegian, Ajunul Crăciunului este ziua în care spiritele și vrăjitoarele răutăcioase zboară pe mături, prin orașe, pentru a pune ceva rău la cale. Astfel, a devenit o tradiție ca, în perioada Sărbătorilor de Iarnă, norvegienii să își ascundă măturile și mopurile, astfel încât vrăjitoarele să nu le găsească și să le folosească în scopuri malefice.
