Sfântul Pavel Mărturisitorul, originar din Tesalonic, a fost secretar şi diacon al Sfântului Alexandru. Când patriarhul Alexandru a fost întrebat, pe patul morţii, pe cine doreşte să lase păstor în urma sa, a răspuns: „De veţi voi bărbat dumnezeiesc şi înţelept, puternic să vă înveţe pe voi adevărul şi luminând cu virtuţile ca sfeşnicul scos de sub obroc, să îl alegeţi pe Pavel”.
Astfel, după moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului.
Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni şi nici de Constanţiu (337-361), împărat arian. A fost scos din scaun şi nevoit să se refugieze la Roma. Aici se va întâlni cu Sfântul Atanasie cel Mare, alungat şi el de Constantiu.
Este repus în scaun la insistenţele împăratului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constanţiu. După moartea lui Constantin, Pavel va fi exilat la Cucuzon, în Armenia. Aici, pe când se afla la slujirea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul sau.
În timpul domniei împăratului Teodosie, moaştele Sfântului Pavel Marturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar în anul 1236 au fost aduse la Veneţia.
