Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Pennsylvania au descoperit, printr-un nou studiu, că atunci când rănile- cum ar fi ulceraţiile diabetice la nivelul piciorului- nu se vindecă, sau devin din ce în ce mai severe, până se ajunge la infecţie sau chiar la amputare, totul ar putea depinde de microbiomul rănii, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Specialiştii au constatat că tulpinile specifice ale patogenului comun Staphylococcus aureus (S. aureus), sau stafilococ auriu, sunt asociate cu rănile care nu se vindecă. De asemenea, au identificat şi alte bacterii comune în aceste răni care fie pot afecta, fie pot facilita vindecarea, sugerând că monitorizarea microbilor din ulceraţiile diabetice la nivelul piciorului ar putea oferi informaţii în privinţa celui mai bun mod de tratare a rănii.
Aproximativ 10% dintre americani sunt diagnosticaţi cu diabet, iar un sfert dintre aceştia dezvoltă răni care nu se vindecă. În cel mai rău caz, se ajunge la amputare, iar în această situaţie sunt 25% din numărul total de diabetici cărora le apar răni. Mulţi pacienţi care dezvoltă aceste ulceraţii nu observă semnele iniţiale deoarece glicemia ridicată a diabetului zaharat poate provoca lipsa senzaţiilor şi deformarea picioarelor. Ca rezultat, pacienţii cu diabet zaharat dezvoltă frecvent ulceraţii ale piciorului care pot trece neobservate foarte mult timp. Tratamentele actuale sunt insuficiente. Pacienţii pot să trăiască având aceste răni luni sau chiar ani până să se vindece. Rata de mortalitate asociată cu ulceraţiile diabetice ale piciorului este echivalentă cu cea a cancerului de sân, combinată cu cea a cancerului de prostată, adică mai mare de 70% când amputarea devine necesară.
”Deşi aceste tipuri de răni nu primesc atât de multă atenţie precum alte boli, ele sunt incredibil de comune, iar studiul nostru ne ajută să înţelegem modul în care microbii distrug sau promovează vindecarea”, spune Elizabeth Grice, autorul principal al studiului. Studiile anterioare au folosit tehnici de rezoluţie mai mică pentru a cataloga microbii care se găsesc în aceste răni cronice. Acest studiu a fost construit pe baza unei cercetari în care s-a folosit secvenţierea ADN de rezoluţie înaltă pentru identificarea speciilor şi subspeciilor specifice şi a modului în care acestea influenţează rezultatele pacientului. Specialiştii au colectat probe de la 46 de ulceraţii la fiecare două săptămâni, timp de şase luni, sau până când rana fie s-a vindecat, fie piciorul a fost amputat.
Stafilococul auriu, un agent patogen comun şi greu de tratat, a fost găsit în majoritatea rănilor, dar specialiştii atrag atenţia asupra faptului că simpla prezenţă a unei bacterii nu poate prezice dacă o rană se va vindeca sau nu. Totuşi, secvenţierea ADN de înaltă rezoluţie a arătat că anumite tulpini ale stafilococului auriu s-au găsit doar în rănile care nu s-au vindecat deloc pe parcursul studiului. Testele ulterioare au demonstrat că tulpina ”non-vindecatoare” a cauzat mai multe leziuni ale ţesutului şi a avut capacitatea de a evita tratamentele cu antibiotice. Cercetătorii şi-au validat constatările cu ajutorul experimentelor pe şoareci.
Ei au remarcat, de asemenea, că un alt microb comun a fost găsit în rănile diabetice, şi anume ”alcaligenes faecalis”, care a fost asociat cu o vindecare mai rapidă.
”Este posibil ca anumite bacterii să fie benefice pentru rană şi să le putem folosi pentru a dezvolta noi strategii de tratament”, concluzionează Grice.
